Dupa un an chinuitor pe coclaurile Diviziei B, microbistul oltean a ramas cu picioarele pe pamânt. Desi multi anuntau promovarea pe aceleasi tonuri inalte cu care altadata se chiuia dupa marile si adevaratele victorii de dinainte de ’89, fanii Universitatii au petrecut mai degraba cu simtul masurii. Cinci sau sase mii de oameni la Târgu Jiu, plus alte câteva sute seara, la Craiova, inseamna ca suporterii asteapta totusi luptele din primul esalon, nu trânta oarba din sezonul care sta sa se incheie.
Pentru o echipa si o zona care au stat patru decenii la aceeasi masa cu puterile Capitalei, pe care le-au tavalit de nenumarate ori in fel si chip, performanta acestui an nu inseamna altceva decât sfârsitul agoniei. Promovarea merita aplaudata, dar nici prea mult si nici prea tare. Sau cel putin asa ar trebui sa faca responsabilii unui club pe frontispiciul caruia scrie, sa nu uitam, Universitatea Craiova.
Macar unul dintre cei care au acum in mâna frâiele „campioanei unei mari iubiri“ se pare ca stie ce are de facut. E vorba de Ovidiu Stinga. Antrenorul-jucator a acordat dupa meciul de la Târgu Jiu doua interviuri ample celor doua ziare importante de sport, ProSport si Gazeta Sporturilor, din care lasa sa se inteleaga ca a descoperit minusurile si ca pe fiecare post are nevoie de jucatori valorosi. Ca multi altii, Ovidiu l-a nominalizat cu voce apasata pe Bornescu in categoria celor cu care poate ataca linistit urcusul primei divizii. A pus pe tapet si alte nume, precum Ciuca, Stoica sau Andrei Ionescu, dar chiar si asa e cam putin.
Surprinde si nu prea noua amenda pe care clubul a primit-o in urma meciului cu Sibiul. E clar ca Universitatea sta ca un ghimpe in ochii comisiilor de la Casa Fotbalului. Si, ca orice ghimpe, deranjeaza, daca nu cumva enerveaza de-a binelea. Cu riscul de a nu fi multora pe plac, trebuie spus ca politica dusa de actualii conducatori ai Craiovei e deficitara. Nu o data ei au declarat razboi federatiei. De acord, nici inainte de 1990 Universitatea nu era iubita la FRF, dar sa nu comparam situatia de atunci cu cea de acum. Intr-o lupta in care ai adversari unsi cu toate alifiile si toate dedesubturile, precum Mihai Stoica, Borcea si Netoiu, Dinu „Vama“ ori Craciunescu, asta ca sa nu-i mai amintim pe Porumboiu ori Gheorghe Stefan, numai o federatie ostila ar mai lipsi.
P.S. Vinerea trecuta, unui individ i-a stat in gât sarmaua promovarii. E vorba de unul dintre fostii jucatori pe care istoria Universitatii ii va retine la capitolul „si altii“. Omul s-a bagat singur in seama, incercând sa intre pe sub pielea stapânului si sa mai capete de o ciorba. Vai de tine, Silvian Cristescu!
