Ce se intamplă in PSD?

Cată vreme se afla la putere, PSD era agasant. Il vedeam de cateva ori pe zi, la televizor, pe Adrian Năstase, ceea ce a sfarşit prin a-i sacai pe mulţi, potrivit unui adevăr banal: tot ce e prea mult plictiseşte, devine obositor. Şi nu era fleac, in PSD, care să nu fie transformat in eveniment de TVR sau de alte televiziuni. De cand a pierdut puterea, PSD a ajuns, insă, o enigmă. Nu mai ştim ce se intamplă in acest partid, foarte vocal pană acum o lună şi ceva, iar acum intrat, parcă, in adormire. Aliaţii care i-au stat aproape şi i-au spus vorbe dulci, de fidelitate, atata vreme cat PSD era in situaţia de a impărţi avantaje şi favoruri, l-au abandonat. Tot potrivit unui adevăr banal. Prietenii adevăraţi ii cunoşti numai in momentele de cumpănă. I-au intors spatele şi UDMR, care nu jură, se pare, decat pe scopurile proprii, şi PUR, care nu jură pe nimic. Incat PSD a rămas, la această oră, singur cu problemele sale, invăluit in mister.

De comunicat cu opinia publică, mai comunică doar prin purtătorul său de vorbe. Adrian Năstase a dispărut de pe scenă, undeva in culise. Se intreabă, poate: cum de am pierdut alegerile prezidenţiale? Sau combină planuri: cum fac să nu pierd şi fotoliul de preşedinte al PSD? Ion Iliescu s-a retras, se pare, cu aprobarea lui Traian Băsescu, la Scroviştea. Işi pune, poate, şi el intrebări: cum de n-am prevăzut că graţierea lui Miron Cozma va provoca un imens scandal? Şi ce mi-a trebuit să comit nişte gafe tocmai la finalul ultimului mandat? Sau, poate, combină şi el planuri: cum să fac să le arăt celor care-şi dau acum arama pe faţă, socotindu-mă indezirabil in partidul fondat de mine, că nu sunt deloc un politician terminat?

E drept că PSD mai poate conta, totuşi, pe un „aliat“. Pe prostiile pe care le va face, dacă le va face (unele semne că se poate intampla aşa ceva sunt), Alianţa liberalo-democrată. Dar ca acest unic „aliat“ să poată să-i aducă servicii, e nevoie de timp. Pană in februarie, cand PSD şi-a programat congresul, mai e puţin. Aşa că tot singur va fi cu problemele sale interne. Probleme care s-au incurcat şi s-au complicat din cauza eşecului suferit de Adrian Năstase la prezidenţiale. Dacă Năstase ar fi caştigat fotoliul de la Cotroceni, ar fi rămas liber pentru Ion Iliescu fotoliul de la partid. In plus, cu Năstase preşedinte, PSD rămanea la guvernare. Conflictele dintre grupurile de interese din partid ar fi fost anesteziate, in continuare, de mirosul plăcut al puterii. In schimb acum, nimic nu mai e sigur. Rivalităţile, resentimentele şi ambiţiile nu mai au nici o frană. Liniştea din PSD se poate transforma oricand in viespar.

In lipsă de informaţii, infloresc, bineinţeles, zvonurile şi speculaţiile. Se vorbeşte, inclusiv, despre o posibilă reeditare a episodului din ’97 cand o grupare din PDSR a părăsit partidul pentru a pune bazele unei noi formaţiuni, ApR. Circulă şi „părerea“ că Dan Ioan Popescu şi Miron Mitrea ar pregăti „ceva“, care ar semăna tot a sciziune. Alte zvonuri dau ca sigur faptul că, de Sfantul Ion, Adrian Năstase i-a făcut o vizită, la Scroviştea, fostului său mentor şi că au decis impreună să ingroape securea războiului, impărţindu-şi funcţiile in PSD. Iliescu, preşedinte de onoare. Năstase, preşedinte.

Cat de intemeiat e acest zvon, rămane de văzut. Şi, mai ales, rămane de văzut dacă un asemenea „aranjament“ (in caz că e real) va rezista in lupta de orgolii şi de interese care va tulbura, probabil, apele la congresul din februarie. Intrucat şi Ion Iliescu şi Adrian Năstase sunt acum vulnerabili. Ion Iliescu e cu credibilitatea frantă in urma scandalului graţierii lui Miron Cozma. Adrian Năstase are autoritatea avariată de infrangerea de la prezidenţiale. Cei doi nu mai pot avea aplombul de care dispuneau inainte. Pe deasupra, nici unul din cei doi nu poate asigura modernizarea unui partid osificat cum e PSD. Ion Iliescu e prea legat de trecut, pentru a dirija o reală deschidere. Adrian Năstase e prea legat de interesele proprii, care nu prea au legătură cu ideile social-democrate.

Dar altcineva, cine ar putea innoi PSD? Iată incă un mister.