Mănuşile reprezintă un accesoriu necesar iarna. Magazinele sunt pline în această perioadă de diverse modele de mănuşi.
Se poartă foarte mult mănuşile lungi, din materiale mai subţiri, care sunt indicate pentru ieşirile nocturne. Pentru activitatea zilnică, sunt recomandate mănuşile din materiale mai groase şi în culori închise.
Sunt la modă mănuşile care acoperă puţin încheietura mâinii, care, nu numai că aduc un plus de feminitate, dar şi oferă protecţie împotriva frigului. Atunci când vă cumpăraţi o pereche de mănuşi, trebuie să ţineţi cont atât de material, dar trebuie să vă gândiţi şi la ocaziile la care le veţi purta. Printre cele mai călduroase materiale sunt caşmirul, lână, pielea sau bumbacul. Pentru acelea dintre dumneavoastră care vor să asorteze o pereche de mănuşi la rochiile de seară, materialele indicate sunt satinul şi dantela.
Culorile la modă în acest sezon, în ceea ce priveşte mănuşile, sunt maroul, negrul, albastrul sau violetul, dar se pot purta şi mănuşi în nuanţe mai stridente, roşii, galbene, orange.
Mănuşile pot fi asortate cu fularul, căciula, dar şi cu puloverul, dacă doriţi o imagine unitară şi, în acelaşi timp, feminină. În ambele cazuri, doamnele trebuie să ţină cont nu numai de culoare, dar şi de material.
Dacă doriţi să fiţi la modă, puteţi să aplicaţi pe mănuşile dumneavoastră mărgele sau blăniţă, paiete sau pene, în funcţie de gusturi şi posibilităţi.
Mănuşile de-a lungul timpului
Mănuşile fără degete erau purtate de oamenii din grote, pentru că au descoperit că îi apără de frig. Mănuşile erau purtate şi în Antichitate. După câteva traduceri, în „Odiseea“ lui Homer, Laertes puarta mănuşi atunci când culegea mure.
În secolul al XII-lea, mănuşile au devenit, pe nesimţite, accesorii la modă. În timpul domniei reginei Elisabeta I nici o femeie nu apărea în public fără mănuşi. Acestea au devenit accesibile publicului larg şi popularitatea lor a crescut.
În secolul al XIII-lea, mănuşile au început să fie purtate de doamne drept accesorii. Erau fabricate din bumbac, lână sau mătase şi câteodată aveau lungimi până la cot. În secolul al XVI-lea reprezentanţii casei regale şi aristocraţii purtau mănuşile ca pe o recunoaştere a distincţiei lor.
Atelierele de confecţionat mănuşi s-au dezvoltat pe scară largă după secolele al XIV-lea şi al XV-lea. În secolul al XVII-lea, Londra devenise deja centrul comerţului cu mănuşi spre care negustorii şi călătorii se îndreptau deopotrivă.
Un pas important în dezvoltarea modei mănuşilor a fost stabilirea măsurilor şi a metodelor de croitorie, care au fost manufacturate de Xavier Jouvin, un meşter francez.
Dacă în acele timpuri, mănuşile erau privite ca nişte accesorii vestimentare pe care doamnele le cumpărau întâmplător, acum situaţia s-a schimbat. Pentru a cumpăra o pereche de mânuşi, doamnele trebuie să probeze mai multe modele confecţionate din materiale şi în culori diverse.
Provocarea la duel prin aruncarea mănuşii a rămas în legea engleză timp de 800 de ani; era un drept pe care orice bărbat îl putea reclama.
