Astăzi, 6 ianuarie, prăznuim Boboteaza, momentul care încheie ciclul Sărbătorilor de iarnă şi care la români are, pe lângă înţelesurile creştine – Botezul, adică Naşterea spirituală a Mântuitorului – trăsături de mare sărbătoare populară.
Ajunul Bobotezei – prima mare sărbătoare a noului an
Există obiceiul ca în Ajunul Bobotezei (5 ianuarie) să se pregătească o masă asemănătoare celei din Ajunul Crăciunului. Sub faţa de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colţ se pune câte un bulgăre de sare. Deasupra se aşază douăsprezece feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borş de „urechiuşele babei“ (borş de fasole albă în care se fierb colţunaşi mici, umpluţi cu ciuperci), borş de peşte, peşte prăjit, vărzare, plăcinte cu mac etc.
Până la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atinge de mâncare, iar imediat dupa sfinţirea mesei, o parte din bucate sunt adăugate în hrana animalelor, pentru „a fi protejate de boli şi pentru a fi bune de prăsilă“.
Altădată, după ce preotul rostea Troparul Botezului şi stropea cu agheasmă în casă şi pe gospodari, era invitat să se aşeze pe laviţă. Sub lăicerul de pe laviţă erau aşezate, din timp, boabe de porumb – „ca să stea cloştile pe ouă“ – şi busuioc – „ca sa vină peţitorii“. Busuiocul acesta era folosit, mai târziu, în descântecele de dragoste.
Ajunul Bobotezei era, în egală măsură, şi un moment favorabil farmecelor, descântecelor şi altor practici magice. Dimineaţa, înainte de aprinderea focului, se strângeau cenuşa din sobă şi gunoiul din casă pentru a fi păstrate până în primăvară, când se presărau pe straturile cu legume „pentru a le face rodnice şi a le proteja de gujulii“. Fânul de sub faţa de masă şi bulgării de sare se adăugau în hrana animalelor „pentru a le feri de farmece, de boli şi de duhurile rele“. În acelaşi scop era folosită şi agheasma luată de la preotul care venea cu Iordanul.
Se credea că, dacă în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii erau încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea, se credea că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile. În această zi erau interzise certurile în casă şi nu se dădea nimic ca împrumut, nici măcar jăratic din focul din vatră.
Boboteaza – sfinţirea apei
În ziua de Bobotează are loc sfinţirea apei, în timpul slujbei de Iordan – un întreg ceremonial religios, la care participă toată comunitatea. Locul de desfăşurare a slujbei se stabileşte, de obicei, în apropierea unei ape curgătoare sau unde este cel puţin o fântână – în gospodăria unui om sau în curtea bisericii. La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde să arunce crucea. Mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care va scoate crucea va avea noroc tot anul. Apa sfinţită luată acum are puteri miraculoase – se spune – ea nu se strică niciodată. După slujba de sfinţire a apei, transformată în agheasmă, fiecare sătean îşi ia apa sfinţită acasă, din care să bea pentru vindecarea bolilor şi să stropească locuinţa, pentru bunăstare.
Pe drumul de întoarcere, ei strigă „Chiraleisa“ – pentru: belşugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului şi pentru creşterea cât mai mare a cânepei – şi toarnă câte puţină agheasmă în toate fântânile întâlnite în cale. Când ajung acasă, oamenii sfinţesc cu agheasmă şura, grajdul, animalele din grajd, pomii din livadă, casa şi interiorul acesteia.
Practici fertilizatoare
Boboteaza cumulează elemente specifice de reînnoire a timpului calendaristic, la riturile creştine adăugându-se practici populare de purificare a spaţiului şi de alungare a spiritelor malefice. În Bucovina, purificarea aerului se făcea, cândva, prin focuri şi fumegaţii, în cadrul unui obicei numit Ardeasca. Această manifestare avea loc imediat după sfinţirea apei, când tinerii se retrăgeau pe locuri mai înalte, având asupra lor cărbuni aprinşi ce fuseseră folosiţi anterior la aprinderea secăluşelor, şi aprindeau focurile de Bobotează. Rugul era făcut din vreascuri şi frunze uscate strânse de feciori cu o zi înainte. Tinerii cântau şi dansau în jurul focului şi săreau peste foc, atunci când acesta se mai potolea, în credinţa că vor fi feriţi astfel de boli şi de păcate. La plecare, fiecare lua cărbuni aprinşi cu care, odată ajunşi acasă, afumau pomii din livadă în scop fertilizator. De asemenea, înconjurau casa cu pulberea folosită ca încărcătură pentru secăluşe, crezând că, în acest fel, casa va fi ferită de primejdii, mai ales de trăsnete.
În cele trei zile, cât ţine Boboteaza în Bucovina, există sate în care vecinii, prietenii şi rudele obişnuiesc să se colinde reciproc, după cum există comunităţi în care, în aceste zile, reapar mascaţii. Tinerii, mascaţi în babe şi moşnegi, colindă mai ales pe la casele unde sunt fete de măritat, obiceiul fiind o reminiscenţă a cultului moşilor şi strămoşilor, precum şi a unor vechi practici fertilizatoare.
www.crestinortodox.ro
