Ani buni, zeci de elevi au părăsit băncile şcolilor doljene pentru a-şi urma părinţii în străinătate. De câteva luni, copiii „căpşunarilor“ se întorc, rând pe rând, şi lasă unităţile de învăţământ luxoase de peste hotare pentru cele dărăpănate din satele lor.
Una dintre principalele cauze ale abandonului şcolar în Dolj a fost migraţia familiilor în străinătate, iar copiii fie şi-au urmat părinţii, fie au rămas acasă, în grija rudelor, şi au renunţat treptat la cursuri. De câteva luni însă, copiii emigranţilor se întorc în băncile şcolilor doljene, deoarece criza din ţările europene îi aduce pe părinţii lor în ţară. „Aproximativ 140 de copii care au plecat în străinătate cu părinţii s-au înscris din septembrie până acum la şcolile de la noi şi au depus documente de echivalare a studiilor. Dacă înainte plecau foarte mulţi şi cereau echivalarea studiilor pentru străinătate, acum fenomenul este invers“, a declarat Iuliana Gheorghe, purtătoarea de cuvânt a Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) Dolj.
Au învăţat să scrie şi să citească în alte limbi
Majoritatea copiilor care s-au întors au fost plecaţi în Italia şi în Spania, iar unii dintre ei au început şcoala pe meleaguri străine şi nu ştiu să scrie în limba română. „Sunt cazuri în care copiii au făcut clasa I în străinătate şi nu ştiu să scrie şi să citească în limba română. Pentru ei adaptarea este mai grea şi au nevoie de ajutorul profesorilor şi al colegilor. Alţii au întrerupt şcoala cât au fost plecaţi şi acum au foarte mult de recuperat“, a explicat Iuliana Gheorghe. Cei mai mulţi copii care s-au întors din străinătate s-au înscris la şcolile din Sălcuţa, Calopăr, Terpeziţa, Desa, Băileşti, Şcolile nr. 29 şi 31 şi Liceul Adventist din Craiova.
Pierduţi între două sisteme
Teoretic, întoarcerea copiilor „căpşunarilor“ este un lucru bun, dar, de cele mai multe ori, elevii pot avea probleme de adaptare şi nu se pot integra foarte bine. „Cel mai important este sprijinul familiei. Părinţii trebuie să se întoarcă împreună cu ei, pentru că aceşti copii au probleme de adaptare de două ori: prima dată – când au ajuns în străinătate şi acum – la întoarcere. De aceea, părinţii trebuie să se gândească îndelung cum ar fi bine şi pentru copii, nu numai pentru ei“, a precizat Adriana Rotaru, psiholog şcolar.
Odată ajunşi în băncile din şcolile româneşti, elevii întorşi din străinătate sunt nevoiţi să ţină pasul cu ceilalţi, pentru că sistemul de învăţământ autohton nu are programe speciale care să îi ajute să se integreze.
„Vorbim de acomodare fizică, socială, pedagogică. Legea românească nu prevede acordarea de sprijin suplimentar pentru aceste cazuri şi nu are cine să îi ajute. Profesorul sau învăţătorul este plătit să predea lecţia pentru toţi copiii. Elevii care se întorc din străinătate descoperă că au anumite lacune în educaţie, pentru că sistemul nostru de învăţământ nu este echivalent cu cele din străinătate, şi le este foarte greu să recupereze“, a menţionat Adriana Rotaru.
