„Atunci vor fi republicile fericite: când domnitorii vor gândi sau gânditorii vor domni”. (Platon).
Frecvent se constată că se abordează problema ”indexării” şi a „majorării” impozitelor şi taxelor locale fără a se cunoaşte (1) distincţia dintre acestea, (2) prevederile legale care le reglementează, şi (2) metodologia practică şi legală de aplicare a lor.
Clarificarea problemei în discuţie este deosebit de importantă pentru:
1) Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Guvern, care au obligaţia să iniţieze şi, respectiv să aprobe, hotărârea Guvernului cu aplicarea indexării;
2) primari, consilierii locali şi pentru aparatul de specialitate din subordinea consiliilor locale cu atribuţii pe linie de impozite şi taxe locale, care au obligaţia aplicării în practică atât a „indexării” cât şi „majorării” impozitelor şi taxelor locale;
3) politicieni, parlamentari şi guvernanţi pentru a nu mai comite numeroase şi grave erori în abordarea problemelor privind„indexarea” şi „majorarea” impozitelor şi taxelor locale.
Ori, în condiţiile în care aceste abordări, greşite, se fac de politicieni, parlamentari şi guvernanţi şi în mass-media, în special pe posturile de radio şi de televiziune de cel mai mare interes, şi la ore de audienţă de vârf, afirmaţiile respective au un mare impact negativ atât în rândul populaţiei, cât şi al persoanelor responsabile cu aplicarea „indexării” şi/sau a „majorării” impozitelor şi taxelor locale.
Prin materialul de faţă ne propunem să clarificăm, în strictă conformitate cu prevederile legale în vigoare, sensul, conţinutul şi modul de aplicare al „majorării” şi al „indexării” impozitelor şi taxelor locale.
1. Majorarea impozitelor şi taxelor locale.
„Nu vă bucuraţi de reducerea impozitelor. E ca şi cum cineva v-ar jefui şi pe urmă v-ar da bani de taxi până acasă”. (Arnold Gasgow)
Majorarea impozitelor şi taxelor locale:
1) este prevăzută prin art. 287 din Codul fiscal;
2) se aprobă prin Hotărârea proprie a fiecărui consiliu local;
3) este lăsată la latitudinea consiliilor locale dacă o aplică sau nu;
4) se poate aplica numai anual;
5) se aplică numai pentru anul fiscal pentru care s-a aprobat;
6) se adoptă
6.1) în primul an, din „o dată la 3 ani”1, în termen de 45 de zile lucrătoare după data de 30 aprilie, data de 30 aprilie fiind data (prevăzută la art. 292 din Codul fiscal) până la care trebuie publicată în Monitorul Oficial hotărârea Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale;
6.4) în ceilalţi 2 ani, din „o dată la 3 ani”, în care nu se emite hotărâre a Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale (prevăzută la art. 292 din Codul fiscal), fiecare consiliu local are obligaţia de a adopta (în fiecare din aceşti ani) în termen de 45 de zile lucrătoare după data de 30 aprilie, propria hotărâre cu majorarea impozitelor şi taxelor locale;
7) se aplică efectiv:
7.1) în primul an, din „o dată la 3 ani” (a) numai după aplicarea indexării stabilită prin Hotărârea Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale (prevăzute la art. 292 din Codul fiscal), şi (b) numai după 1 ianuarie a anului pentru care se aprobă majorarea;
7.2) în cazul în care până la 1 ianuarie a primului an, din cei 3, pentru care se aplică indexarea, nu s-a publică în Monitorul Oficial Hotărârea Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale, fiecare consiliu local are obligaţia de a aplica propria hotărâre cu majorarea impozitelor şi taxelor locale;
7.3) în situaţia în care hotărârea Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale se publică în Monitorul Oficial după 1 ianuarie a primului an, din cei 3, pentru care se aplică indexarea, fiecare consiliu local are obligaţia ca, „în termen de 45 de zile lucrătoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 292”, (a) să revadă nivelul majorării stabilite anterior, (b) să stabilească nivelul majorării având în vedere mărimea indexării, şi (c) să aplice majorarea numai după ce s-a aplicat indexarea;
8) se face prin aplicarea unor cote de majorare care:
8.1) se stabilesc în funcţie de diferite criterii, aprobate de fiecare consiliu local, precum economice, sociale, geografice, necesităţile bugetare locale etc., cu excepţiile prevăzute prin Codul fiscal;
8.2) sunt limitate, acestea nu pot fi mai mari de 20% faţă de nivelurile maxime prevăzute prin Codul fiscal;
8.3) pot fi stabilite şi diferenţiat pe fiecare impozit şi taxă în parte, sau pe diferite categorii de impozite şi taxe;
9) se poate aplica pentru toate impozitele şi taxele locale, atât pentru cele stabilite în sumă fixă (în lei), cât şi pentru cele stabilite pe bază de cotă procentuală (în %);
10) hotărârile consiliilor locale privind impozitele şi taxele locale:
10.1) se dau în aplicarea Codului fiscal, dar fără a modifica prevederile acestuia;
10.2) modifică numai baza de impozitare şi numai pentru un an de zile (adică numai pe anul pe care se aplică).
Exemplu.
Baza impozabilă a unei clădiri a unei persoane fizice este, la 31 decembrie a anului 2012, de 10.000 de lei.
Considerăm că în anul 2012:
(a) nu se emite hotărâre a Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale, fapt pentru care în anii 2013, 2014 şi 2015 impozitele şi taxele locale vor rămâne neindexate;
(b) prin hotărârea consiliului local „L” privind impozitele şi taxele locale s-a stabilit, în anul 2012, pentru anul 2013, un nivel al majorării de 20%.
Consecinţa: în anul 2013, baza impozabilă a acestei clădiri va fi de 12.000 de lei.
În condiţiile în care, în anul 2013, consiliului local „L” nu emite o hotărâre de majorare a impozitelor şi taxele locale pentru anul 2014, în anul 2014 baza impozabilă a clădirii respective va fi de 10.000 de lei.
Majorarea de 20%, aprobată în anul 2012 pentru anul 2013, a modificat numai baza de impozitate şi numai pentru un an de zile, numai pe anul 2013 pe care s-a aprobat, după care această majorare nu mai are aplicabilitate în următorii ani.
2. Indexarea impozitelor şi taxelor locale.
„Inflaţia este acea forma de impozitare care poate fi impusa fără legiferare”. (Milton Friedman)
Indexarea impozitelor şi taxelor locale:
1) este prevăzută prin art. 292 din Codul fiscal;
2) se iniţiază în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului;
3) este obligatorie pentru toate consiliile locale;
4) hotărâre a Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale (prevăzută la art. 292 din Codul fiscal) se emite o dată la 3 ani;
5) se aplică numai pentru cei 3 ani fiscali pentru care s-a aprobat;
6) se adoptă
6.1) în primul an, din „o dată la 3 ani”2, până la data de 30 aprilie (data de 30 aprilie fiind prevăzută prin art. 292 din Codul fiscal);
6.2) în ceilalţi 2 ani, din „o dată la 3 ani”, nu se emite hotărâre a Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale (prevăzută la art. 292 din Codul fiscal);
7) se aplică efectiv:
7.1) numai pe cei 3 ani pe care s-a aprobat;
7.2) în cazul în care până la 1 ianuarie a primului an, din cei 3, pentru care se poate aplica indexarea, nu s-a publicat în Monitorul Oficial hotărârea Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale, indexarea se aplică cu data publicării în Monitorul Oficial a acestei hotărâri, neputându-se aplica retroactiv3.
8) aplicarea sau nu a indexării şi nivelul acesteia nu este influenţat (a) nici de faptul dacă se aplică sau nu majorarea de consiliile locale, şi (b) nici de mărimea majorărilor aplicate de consiliile locale;
9) nivelul indexării:
9.1) se stabileşte ţinând cont numai de evoluţia ratei inflaţiei de la ultima indexare (acesta fiind singurul criteriu prevăzut de art. 292 din Codul fiscal);
9.2) nu este limitat prin lege, nici ca limită maximă şi nici ca limită minimă, acesta fiind stabilit numai în funcţie de „evoluţia ratei inflaţiei de la ultima indexare”;
9.3) este acelaşi (a) pentru toate consiliile locale, şi (b) pentru toate impozitele şi taxele locale, pentru care se aplică, fără posibilitatea unor diferenţieri;
8) se stabileşte prin Hotărâre a Guvernului care, în baza art. 292 din Codul fiscal, trebuie emisă până la data de 30 aprilie, inclusiv, a fiecărui an4 (din al III-lea an în care se face indexarea);
9) se aplică în cazul oricărui impozit sau oricărei taxe locale, care constă într-o anumită sumă în lei sau care este stabilită pe baza unei anumite sume în lei;
10) nu modifică prevederile Codului fiscal;
11) nu se aplică în cazul în care „evoluţia ratei inflaţiei de la ultima indexare” (adică din 3 ani consecutivi) este zero (cazuri care, în practică, nu se înregistrează).
12) hotărârea Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale:
12.1) se dă în aplicarea Codului fiscal, dar fără a modifica prevederile acestuia;
12.2) modifică baza de impozitare pentru totdeauna, nu numai pe cei 3 ani pe care are aplicabilitate.
Exemplu.
Baza impozabilă a unei clădiri a unei persoane fizice este, la 31 decembrie 2012, de 10.000 de lei.
Considerăm că:
(a) în anul 2012 se emite hotărâre a Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale pentru anii 2013, 2014, şi 2015, prin care se stabileşte cota de indexare de 16,5%.
Pentru anii 2013, 2014, şi 2015 baza impozabilă a acestei clădiri va fi de 11.650 de lei.
(b) în anul 2015 se emite hotărârea Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale pentru anii 2016, 2017, şi 2018 prin care se stabileşte cota 0% de indexare.
Consecinţa: începând cu 1 ianuarie 2016, baza impozabilă a acestei clădiri va fi de 11.650 de lei, şi nu de 10.000 de lei.
Presupunând că în anul 2018:
(c) se emite hotărârea Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale pentru anii 2019, 2020, şi 2021, prin care se stabileşte cota de indexare de 15,0%;
(d) prin hotărârea consiliului local „L” privind impozitele şi taxele locale s-a stabilit, în anul 2018, pentru anul 2019, un nivel al majorării de 18%.
Pentru anii 2019, 2020, şi 2021 baza impozabilă, după indexare, a acestei clădiri va fi: 11.650 + 11.650 x15% = 11.650 + 1.747,50 = 13.397,50 de lei.
Pentru anul 2019, baza impozabilă, după majorare, a acestei clădiri va fi: 13.397,50 + 13.397,50 x18% = 13.397,50 + 2.411,44 = 15.809,05 lei.
Indexarea impozitelor şi taxelor locale modifică definitiv, pentru totdeauna, baza de impozitare, nu numai pe perioada celor 3 ani pe care se aplică.
3. Reguli generale
„Banca e o instituţie care îţi împrumută o umbrelă cât e timp frumos şi ţi-o cere înapoi când plouă.” (Jerôme K. Jerôme, citat după K. Petit, Dic. des citations).
Regula generală a majorării impozitelor şi taxelor locale: majorarea impozitelor şi taxelor locale, care se aprobă prin hotărâre a consiliului local, are aplicabilitate numai pentru un an de zile, modifică numai baza de impozitate şi numai pe anul pe care s-a aprobat, după care aceasta (majorarea) nu mai are aplicabilitate în următorii ani.
Regula generală a indexării impozitelor şi taxelor locale: indexarea impozitelor şi taxelor locale, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului (hotărâre care are aplicabilitate numai pentru 3 ani de zile), modifică numai baza de impozitate, dar pentru totdeauna, nu numai pe perioada celor 3 ani pentru care s-a emis şi pe care a avut aplicabilitate hotărârea respectivă.
4. Paradoxurile indexărilor şi ale majorărilor impozitelor şi taxelor locale.
„Guvernul are un braţ lung şi unul scurt: cel lung îi serveşte ca să ia şi ajunge peste tot; braţul scurt îi serveşte ca să dea, dar nu ajunge decât la cei apropiaţi”. (Ignazio Silone 1900 – 1978, Pâinea şi vinul, 1937, Italia)
Pentru a se înţelege cât mai corect şi pe deplin „paradoxurile indexărilor şi ale majorărilor”, vom porni de la următorul caz real.
Persoana fizică „N” a cumpărat în anul 2008, în oraşul Craiova, un apartament la preţul de 200.000 de lei.
În Nota de fundamentare la „Hotărârii Guvernului nr. 956 din 19 august 2009 privind nivelurile pentru valorile impozabile, impozitele şi taxele locale şi alte taxe asimilate acestora, precum şi amenzile aplicabile începând cu anul fiscal 2010”, publicată în Monitorul Oficial nr. 633 din 24 septembrie 2009, se prevede un nivel al indexării de 20,49% pentru anii 2010, 2011 şi 2012.
Începând cu 1 ianuarie 2010, baza de impozitare a acestui imobil (apartament), rezultată prin aplicarea H.G. nr. 956/2009, este de 200.000 + 200.000 x 20,49% = 200.000 + 40.900 = 240.900 de lei.
În anul 2012 Guvernul a stabilit, pentru anii 2013, 2014 şi 2015 un nivel al indexării de 16,5%.
Începând cu 1 ianuarie 2013, baza de impozitare a acestui apartament, rezultată prin aplicarea indexării de 16,5%, este de 240.900 + 240.900 x 16,5% = 240.900 + 39.748,50 = 280.648,50 de lei.
Efectiv, pe piaţa imobiliară, din cauza actualei crize, preţul de piaţă al acestui apartament este da 80.000 de lei5.
Deci, în timp ce preţul de piaţă al imobilelor (terenuri şi/sau construcţii) a scăzut continuu şi foarte mult din anul 2009 şi până în anul 2013, valorile impozabile ale acestora au evoluat invers, adică au crescut continuu şi destul de mult.
Efectiv s-a ajuns ca valorile impozabile ale unor imobile să fie de până la 8 – 10 ori mai mari decât preţul de piaţă real al acestora.
În acest caz real, valoarea impozabilă a acestui apartament, de 280.648,50 de lei, faţă de preţul de piaţă al acestuia, da 80.000 de lei, este de 280.648,50 : 80.000 = 3,51 de ori mai mare.
Prin codul fiscal, „Art. 251. Calculul impozitului pentru persoane fizice”, alin. (1), se prevede că „În cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de impozitare de 0,1% la valoarea impozabilă a clădirii”.
La valoarea impozabilă a acestui apartament, de 280.648,50 de lei, impozitul datorat, în anul 2013, este de 280.648,50 de lei x 0,1% = 280,65 de lei.
La preţul de piaţă al acestui apartament, de 80.000 de lei, impozitul datorat, în anul 2013, ar fi de 80.000 de lei x 0,1% = 80,00 de lei, deci de 280,65 : 80 = 3,51 de ori mai mic.
Efectiv şi în mod real, acest contribuabil plăteşte un impozit pe clădiri de 3,51 de ori mai mare (sau cu 351% mai mult) decât impozitul real, care este dat de preţul de piaţă al apartamentului respectiv.
Aceasta este situaţia reală cu impozitele pe clădiri plătite de (aproape) toate persoanelor fizice şi juridice.
5. Paradoxurile aberantelor „valori notariale minime de catalog” şi ale „valorilor impozabile”
„Ticăloşia câtorva este o nenorocire pentru toţi”. (Syrus, 663).
Preţul de cumpărare al acestui apartament, de 200.000 de lei, constituie şi „preţul minim de pornire” în stabilirea „valorilor notariale minime de catalog”, stabilite de camera notarilor publici şi avizate de organele fiscale din fiecare judeţ.
Aceste aberante „valori notariale minime de catalog”, care ajung şi chiar depăşesc în unele cazuri „valoarea impozabilă” din evidenţa organelor fiscale din anul vânzării – cumpărării imobilului, de 280.648,50 de lei în acest caz, constituie baza de calcul atât pentru stabilirea taxelor notariale, cât şi pentru impozitul pe veniturile persoanelor fizice obţinute din vânzarea de terenuri şi de construcţii.
În perioada actualei crize, aplicarea unor asemenea „valori impozabile” şi a unor asemenea „valori notariale minime de catalog”, constituie, efectiv şi în mod real, un adevărat act de jefuire a onestului cetăţean.
Pentru a se înţelege şi mai bine acest aspect, se prezintă şi următorul caz.
În luna ianuarie 2013, cetăţeanul „N” vinde apartamentul respectiv cu 80.000 de lei.
La notariat s-a legalizat actul de vânzare-cumpărare al terenului respectiv la preţul pieţei, de 80.000 lei, dar taxele notariale s-au calculat efectiv din 200.000 lei întrucât notariatele şi-au stabilit ca regulă generală că tranzacţiile imobiliare nu se pot efectua la un preţ mai mic decât:
1) preţul minim de catalog în care se încadrează terenul respectiv;
2) preţul la care s-a făcut ultima tranzacţionare, de 200.000 lei în acest exemplu.
De reţinut că, în cazul acestei tranzacţii, şi impozitul, care are aceiaşi bază de calcul ca şi taxa notarială, s-a calculat tot din preţul de 200.000 lei, respectiv din preţul cu care dl. „N” a cumpărat apartamentul respectiv, şi nu din preţul de 80.000 de lei cu care s-a vândut în mod real.
Efectiv, ne aflăm în faţa unor aberante preţuri de monopol, notariale şi fiscale, admise şi prin art. 771 alin (4) şi alin. (5) din Codul fiscal, în contradicţie totală cu realităţile pieţei şi ale vieţii.
În acest caz, atât vânzătorul, cât şi cumpărătorul au fost obligaţi să plătească taxe notariale şi impozit dintr-un preţ aberant, dintr-un preţ ireal, fictiv, care include şi o pierdere reală de 120.000 de lei = 200.000 de lei preţ de cumpărare – 80.000 de lei preţ de vânzare.
Aceste aberante „valori notariale de monopol” şi „valori impozabile”, pe care cetăţeanul nu are cum să le evite, pe care este obligat să le plătească pentru orice act de vânzare – cumpărare cu bunuri din patrimoniul personal, au ca efect:
1) diminuarea substanţială a veniturilor persoanelor respective, şi
2) îmbogăţirea exorbitantă, fără muncă, a patronilor acestor organizaţii de tip monopol, numite „servicii private de interes public”, precum cabinetele notariale, de cadastru, de avocaţi, de arhitecţi, de proiectanţi, adică de „servicii-condiţie cu tarife de monopol”, de servicii de la care trebuie să obţii un document, un aviz, o semnătură, o ştampilă pentru a putea să îţi rezolvi o problemă cât de mică.
6. Exemple şi precizări cu privire la efectuarea indexărilor şi a majorărilor impozitelor şi taxelor locale.
„A fi inteligent presupune a folosi şi inteligenţa altora”. (Richard Aladjemoff).
„Imperiile viitorului vor fi imperiile minţii”. (Winston Churchill).
Pentru a se înţelege corect şi pe deplin problema indexării şi a majorării impozitelor şi taxelor locale se prezintă şi următoarele exemple6, cu precizările clarificatoare.
Considerăm că valoarea impozabilă a unei clădiri este de 10.000 de lei.
In anul 2012, prin Hotărâre a Guvernului s-a adoptat, pentru anii 2013, 2014 şi 2015, indexarea impozitelor şi taxelor locale cu cota de 16,5%.
Indexarea, în lei = valoarea impozabilă x cota de indexare = 10.000 x 16,5% = 1.650 de lei.
Valoare impozabilă, în lei, rezultată după aplicarea indexării = valoarea impozabilă + indexarea = 10.000 + 1.650 = 11.650 de lei.
Prin Hotărârea Consiliului Local al localităţii „X” s-a adoptat, pentru anul 2013, majorarea impozitelor şi taxelor locale cu cota (maximă admisă de lege) de 20%.
Majorarea, în lei = valoarea impozabilă indexată x cota de majorare = 11.650 x 20% = 2.330 de lei.
Valoare impozabilă rezultată după aplicarea indexării şi a majorării = valoarea impozabilă indexată + majorarea = 11.650 + 2.330 = 13.980 de lei.
Precizarea nr. 1.
Majorarea se calculează, obligatoriu, pe baza valorii impozabile indexate (de 11.650 de lei în acest exemplu), şi nu pe baza valorii impozabile neindexată (de 10.000 de lei în acest exemplu).
Precizarea nr. 2.
În condiţiile în care, pentru anul 2013, (1) s-a adoptat Hotărârea Guvernului pentru indexarea impozitelor şi taxelor locale cu cota de 16,5%, şi (2) prin art. 287 din Codul fiscal se prevede că majorarea nu poate fi mai mare de 20%, greşit s-a afirmat că nivelul maxim al cotei cu care pot creşte impozitele şi taxele locale este de 16.5% (din indexare) + 20% (din majorare) = 36,5%.
Corect: creşterea este de 39,80%, respectiv de la 10.000 de lei, la 13.980 de lei, cotă care rezultă dintr-un calcul simplu, prin aplicarea regulii de trei simplă.
Precizarea nr. 3.
Hotărârea de majorarea a impozitelor şi taxelor locale, de 20%, adoptată de Consiliul Local în anul 2012 pentru anul 2013, este valabilă numai pentru anul 2013.
In anul 2013 Consiliul local va adopta o altă hotărâre prin care va stabili nivelul impozitelor şi taxelor pentru anul 2014.
Precizarea nr. 4.
Să presupunem că în anii 2013, 2014 şi 2015 nu se înregistrează o creştere a inflaţiei.
În aceste condiţii, în anul 2015 se va emite o Hotărâre a Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale pentru anii 2016, 2017 şi 2018 în care se va preciza că „datorită faptului că indicele de inflaţie din ultimii 3 ani (respectiv din anii 2013, 2014 şi 2015) este zero, pentru anii 2016, 2017 şi 2018 nu are loc indexarea impozitelor şi taxelor locale”.
Precizarea nr. 5.
Hotărâre a Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale este obligatoriu să fi emisă şi în cazurile în care „evoluţia ratei inflaţiei de la ultima indexare” (adică din 3 ani consecutivi) este zero, în caz contrar interpretarea fiind că (1) Guvernul nu şi-a îndeplinit această obligaţie, (2) că „evoluţia ratei inflaţiei de la ultima indexare” (adică din 3 ani consecutivi) este pozitivă (mai mare de zero), dar Guvernul a întârziat/neglijat/uitat să emită Hotărârea respectivă, consiliile locale aşteptând mereu să fie emisă această hotărâre.
Pentru consiliile locale, emiterea Hotărârii Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale „o dată la 3 ani”, chiar şi pentru anii în care „evoluţia ratei inflaţiei de la ultima indexare” este zero este importantă deoarece în termen de 45 de zile lucrătoare de la data publicării în Monitorul Oficial a acesteia consiliile locale sunt obligate să adopte hotărârea privind impozitele şi taxele locale pentru anul fiscal următor [acest termen de 45 de zile fiind prevăzut prin art. 288 alin. (1) din codul fiscal].
Pentru cei doi ani în care nu se emite Hotărârea Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale, problema care se pune este următoarea: de la ce dată se calculează „termenul de 45 de zile lucrătoare de la data publicării în Monitorul Oficial a Hotărârii Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale”?
Codul fiscal nu oferă răspunsul la această întrebare, dar acesta poate fi stabilit după cum urmează:
1) prin „Art. 292. Indexarea impozitelor şi taxelor locale”, alin. (2), se dispune că hotărârea Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale se emite până la data de 30 aprilie, inclusiv, a fiecărui an;
2) prin „Art. 288. Hotărârile consiliilor locale şi judeţene privind impozitele şi taxele locale”, alin. (1), se prevede că „Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile judeţene adoptă hotărâri privind impozitele şi taxele locale pentru anul fiscal următor în termen de 45 de zile lucrătoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 292”;
3) din coroborarea prevederilor art. 292 alin. (2) cu cele ale art. 288 alin. (1) rezultă termenul de „30 aprilie” + „45 de zile lucrătoare” = 15 iunie, pentru cei doi ani în care nu se emite Hotărârea Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale, termen până la care Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile judeţene trebuie să adopte hotărâri privind impozitele şi taxele locale pentru anul fiscal următor
Precizarea nr. 6.
Important pentru consiliile locale este a se clarifica, inclusiv prin Codul fiscal, şi următoarea problemă: în cazul în care hotărârea Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale nu a fost emisă până la data de 30 aprilie, inclusiv, (adică în termenul prevăzut prin art. 292 din Codul fiscal), consiliile locale pot emite hotărârea cu majorarea impozitelor şi taxelor locale după data de 30 aprilie?
Nici Codul fiscal, şi nici Normele metodologice de aplicare a acestuia nu reglementează această problemă.
Considerăm că răspunsul este „da” şi se bazează pe următoarele argumente:
1. Adoptarea hotărârii unui consiliu local cu majorarea impozitelor şi taxelor locale pentru anul viitor nu este nici condiţionată şi nici afectată în vreun fel de hotărârea Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale.
Numai aplicarea efectivă a hotărârii unui consiliu local cu majorarea impozitelor şi taxelor locale pentru anul viitor este condiţionată de hotărârea Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale şi aceasta ca urmare a faptului că este obligatoriu ca întâi să se aplice indexarea şi numai după aceea să se facă majorarea.
2. Adoptarea hotărârii unui consiliu local cu majorarea impozitelor şi taxelor locale pentru anul viitor este influenţată de hotărârea Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale numai din punct de vedere al orientării de ansamblu asupra (1) mărimii cu care se face majorarea, peste nivelul indexării, şi (2) mărimea maximă, pe ansamblu a „poverii fiscale” rezultată din indexare şi din majorare.
De pildă, în cazul în care indexarea ar fi de 40%, cu greu s-ar mai putea accepta majorarea cu cota maximă de 20%, caz în care creşterea totală ar fi de 168% (rezultată din următorul calcul: 100 x 40% = 40 de lei din indexare. 100 + 40 = 140 de lei după indexare. 140 x 20% = 28 de lei din majorare. 140 + 28 = 168 de lei după aplicarea şi a indexării şi a majorării. Prin aplicarea regulii de trei simplă, rezultă creşterea de 68%)
În cazul în care indexarea ar fi de 4%, destul de uşor s-ar putea accepta majorarea cu cota maximă de 20%, caz în care creşterea totală ar fi de 124,8%
Spre exemplu, în anul 2012 s-a ajuns ca până la data de 18 decembrie să nu fie emisă hotărârea Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale.
În cazul în care există consilii locale care au dat până la 18 decembrie 2012 deja hotărârea cu majorarea impozitelor şi taxelor locale pentru anul 2013, nu numai că nu s-ar constata nicio încălcare a vreunei prevederi legale, dar aceste hotărâri pot rămâne nemodificate şi au deplină aplicabilitate după emiterea hotărârii Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale pentru anii 2013, 2014 şi 2015, respectiv:
1. Dacă hotărârea Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale pentru anii 2013, 2014 şi 2015 se publică în Monitorul Oficial după 1 ianuarie 2013:
1.1) până la data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale pentru anii 2013, 2014 şi 2015 se aplică numai hotărârea consiliului local cu majorarea impozitelor şi taxelor locale pentru anul 2013;
1.2) după data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale pentru anii 2013, 2014 şi 2015 se aplică hotărârea consiliului local cu majorarea impozitelor şi taxelor locale pentru anul 2013 dar numai după aplicarea indexării.
Pentru cazurile în care se poate ajunge „în anul fiscal curent” fără să fi fost emisă una sau ambele hotărâri în discuţie, prin Codul fiscal ar trebui să se reglementeze aceste cazuri, atât din punct de vedere al consecinţelor, cât şi din punct de vedere al datei de la care îşi produc efectele fiecare.
Spre exemplu, în cazul în care hotărârii Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale pentru anii 2013, 2014 şi 2015 se publica în Monitorul Oficial din 20 februarie 2013, întrebările care se pun sunt (cel puţin) următoarele:
1. Consiliile locale care au emis încă din anul 2012 hotărârea cu majorarea impozitelor şi taxelor locale pentru anul 2013 sunt obligate să aplice aceste hotărâri:
1.1) şi pe perioada 1 ianuarie 2013 – 20 februarie 2013?
1.2) numai după data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale pentru anii 2013, 2014 şi 2015, respectiv numai după data de din 20 februarie 2013 în acest caz?
1.3) numai după 45 de zile după data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale pentru anii 2013, 2014 şi 2015, acest termen de 45 de zile fiind prevăzut prin art. 288 din Codul fiscal?
2. Consiliile locale aveau obligaţia să emită, încă din anul 2012, hotărârea cu majorarea impozitelor şi taxelor locale pentru anul 2013? Dacă da, în ce termen:
2.1) până la = 15 iunie 2012, termen rezultat din coroborarea prevederilor art. 292 alin. (2) cu cele ale art. 288 alin. (1) din Codul fiscal, respectiv din „30 aprilie” + „45 de zile lucrătoare?
2.2) până la decembrie 2012?
Problemele sunt foarte importante şi trebuie reglementate prin Codul fiscal.
Spre exemplu, în condiţiile în care ambele hotărâri în discuţie nu au fost emise până la începerea elaborării bugetului de stat pentru anul următor, 2013 în acest caz, nu se poate vorbi de o fundamentare şi de o elaborare a bugetului de stat pentru anul următor.
Aşa după cum am mai arătat, situaţie în care s-a şi ajuns în anul 2012 este edificatoare în acest sens: până pe 18 decembrie 2012 (1) nu s-a publicării în Monitorul Oficial hotărârea Guvernului cu indexarea impozitelor şi taxelor locale pentru anii 2013, 2014 şi 2015 şi (2) nici chiar proiectul bugetului de stat pentru anul 2013 nu a fost elaborat.
Precizarea nr. 7.
Considerăm că în anul 2015, Consiliul Local nu prevede majorarea impozitelor şi taxelor locale pentru anul 2016.
Deoarece pentru anul 2016 nu s-a dispus nici indexarea şi nici majorarea impozitelor şi taxelor locale, în anul 2016 valoarea impozabilă a clădiri din acest exemplu va fi 11.650 de lei.
Precizarea nr. 8.
Chiar dacă un consiliu local nu majorează impozitele şi taxele locale, acesta este obligat să adopte anual o Hotărâre cu precizarea clară a nivelului, în %, sau în lei, a impozitelor şi taxelor locale pentru anul fiscal următor.
Acest lucru se impune ca urmare a faptului, că pentru mai multe impozite şi taxelor locale, prin Codul fiscal se prevăd limite minime şi limite maxime, în %, sau în lei.
Spre exemplu, aşa după cum am mai arătat, prin Codul fiscal, „Art. 253. Calculul impozitului datorat de persoanele juridice”, se prevede: „(1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii. (2) Cota de impozit se stabileşte prin hotărâre a consiliului local şi poate fi cuprinsă între 0,25% şi 1,50% inclusiv.[…]”.
Deci, în fiecare an, chiar dacă un consiliu local nu majorează impozitele şi taxelor locale, acesta are obligaţia de a emite o hotărâre prin care stabileşte care este în anul următor nivelului cotelor, în % (între 0,25% şi 1,50% în cazul impozitului datorat de persoanele juridice), care se aplică valorii de inventar existente în evidenţa contabilă a fiecărui contribuabil persoana juridică.
Precizarea nr. 9.
Indexarea impozitelor şi taxelor locale se face (1) numai în funcţie de evoluţia ratei inflaţiei de la ultima indexare, fără nicio limită, nici minimă şi nici maximă, şi (2) numai la nivelul evoluţia ratei inflaţiei de la ultima indexare, fără a exista posibilitatea unor abateri de la nivelul/valoarea respectivă.
Daca evoluţia ratei inflaţiei de la ultima indexare este de 16,5%, indexarea impozitelor şi taxelor locale se va face, obligatoriu, numai cu 16,5%, Codul fiscal neadmiţând nicio abatere de la acest nivel.
Presupunând că în anii 2013, 2014 şi 2015 nu se înregistrează o creştere a inflaţiei, nu va avea loc nici indexarea impozitelor şi taxelor locale pentru anii 2016, 2017 şi 2018, valoarea impozabilă fiind cea stabilită în anul 2012 pentru anii 2013, 2014 şi 2015.
Considerând însă că în anii 2013, 2014 şi 2015 se înregistrează o creştere a inflaţiei cu 40%, va avea loc şi indexarea impozitelor şi taxelor locale pentru anii 2016, 2017 şi 2018 cu indicele de inflaţie de 40%.
*
Prin acest material „sinteză” ne-am propunem să clarificăm, în strictă conformitate cu prevederile legale în vigoare, numai sensul, conţinutul şi modul de aplicare al „indexării” şi al „majorării” impozitelor şi taxelor locale.
Atât Codul fiscal, cât şi Normele metodologice de aplicare a acestuia, conţin mai multe prevederi şi cu privire la impozitele şi taxele locale care sunt neclare, confuze, susceptibile de interpretări diferite, chiar contradictorii şi insuficiente în reglementare.
Toate aceste aspecte sunt prezentate într-un alt material, pe un spaţiu mult mai mare.
Bibliografie
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 927/2003.
Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 112/2004.
Hotărârea Guvernului nr. 1.514/2006 privind nivelurile pentru valorile impozabile, impozitele şi taxele locale şi alte taxe asimilate acestora, precum şi amenzile aplicabile în anul fiscal 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 17 noiembrie 2006.
Hotărârea Guvernului nr. 956 din 19 august 2009 privind nivelurile pentru valorile impozabile, impozitele şi taxele locale şi alte taxe asimilate acestora, precum şi amenzile aplicabile începând cu anul fiscal 2010”, publicată în Monitorul Oficial nr. 633 din 24 septembrie 2009.
Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Hotărârea Guvernului nr. 1.361/2006 privind conţinutul instrumentului de prezentare şi motivare a proiectelor de acte normative supuse aprobării Guvernului.
Cartea europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată de România prin „Legea nr. 199 din 17 noiembrie 1997 pentru ratificarea Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg pe 15 octombrie 1985”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997.
N. Grigorie – Lăcriţa
