Trupa de dans a elevilor cu deficienţe hipoacuzice de la Centrul „Beethoven“ din Craiova nu mai are nevoie de nici o prezentare, copiii uimind o ţară întreagă cu spectacolele lor. Puţini ştiu însă că în spatele lor sau, mai bine zis, în faţa lor, ca să le arate mişcările, stă o profesoară, inginer mecanic, pentru care trupa de dans de la „Beethoven“ a devenit a doua ei casă.
Am găsit-o pe profesoara Filomela Salahoru în sala de dans a Centrului „Beethoven“ singură, înconjurată de poze şi amintiri. Elevii au plecat la casele lor în vacanţa de Sărbători şi deja ea le simte lipsa. Sunt o familie, cu bucurii şi necazuri, cu realizări şi dezamăgiri: profesoara de discipline tehnice care face dans şi elevii ei. Povestea lor a început în 1996, atunci când Filomela a dat examen de titularizare şi destinul, aşa cum spune ea, a adus-o la Centrul „Beethoven“. „Iniţial nu am vrut să vin aici şi mă hotărâsem să las postul. Era teama de necunoscut, nu ştiam nimic despre aceşti copii, dar, după ce am intrat prima dată în clasă, am observat că nu este aşa greu. Pentru că am vrut să mă înţeleg mai bine cu ei, am învăţat limbajul mimico-gestual chiar de la ei. Eu îi învăţam ceva, iar ei, la începutul fiecărei ore, mă învăţau câteva semne“, a povestit Filomela.
Mugur Mihăescu, partener de dans
Şi tot aici, la centru, a putut să îşi împlinească şi unul din visurile copilăriei şi tinereţii ei, dansul. „Dintotdeauna mi-a plăcut dansul. În liceu am făcut parte dintr-o trupă de dans şi partenerul meu era Mugur Mihăescu. Şi în facultate am continuat să dansez, am avut o trupă care dădea reprezentaţii în spectacolele cu Vacanţa Mare. Am început să lucrez cu elevii de la „Beethoven“ tot dintr-o întâmplare. I-am văzut că lucrau la un dans cu profesoara de sport şi am intrat şi eu în sală. Trebuia să plece la un concurs la Reşiţa. Le-am dat şi eu unele idei, le-am arătat câteva dansuri şi m-au cooptat în trupă. După ce profesoara s-a pensionat, i-am preluat eu“, a spus Filomela.
„Pentru ei, promisiunea este foarte importantă“
Odată cu trecerea anilor, trupa de dans de la Centrul „Beethoven“ a evoluat şi, din câteva dansuri, acum au ajuns să facă spectacole. Au momente de dans popular, dans de revistă, latino, pantomină şi de transpunere a melodiilor în limbajul semnelor. Elevii au apărut la televizor, în ziare şi sunt invitaţi la numeroase spectacole şi concursuri la care însă nu prea pot să participe pentru că nu au bani de transport. „Lumea ne cunoaşte acum şi sunt multe persoane care vor să ne ajute. După ce am apărut într-o emisiune, o persoană din Bucureşti le-a oferit copiilor o vacanţă la mare. A fost extraordinar. Mulţi dintre ei nu mai văzuseră marea şi îmi amintesc cum băgau degetul în apă şi apoi îl duceau la gură ca să vadă dacă e sărată aşa cum citiseră ei“, a povestit profesoara.
Au fost însă şi momente de tristeţe şi dezamăgire atunci când a trebuit să reununţe la concursuri şi festivaluri din lipsa banilor. Cu toţii au o mare dorinţă, să reuşească să ajungă la Festivalul de la Liverpool, unde au fost invitaţi. „Trebuie să facem rost de sponsorizări pentru că nu vreau să îi dezamăgesc. Sunt atât de încântaţi că vom merge în străinătate şi simt că trebuie să fac ceva să îi ajut. Să mă revanşez faţă de ei pentru toate plecările pe care le-am amânat în ultimul moment. Eu le-am promis şi pentru ei promisiunea este foarte importantă. Nu înţeleg problemele care pot apărea. Dacă ai promis, trebuie să faci“, a spus Filomela.
Ar putea rămâne fără catedră
Problema banilor de transport nu este singura cu care se confruntă profesoara de dans de la Centrul „Beethoven“. Aşa cum numai în România se poate întâmpla, Filomela riscă să rămână fără catedra de discipline tehnice: „Mă dezavantajează specialitatea, numărul de ore de mecanică sunt din ce în ce mai puţine. Am mari probleme cu orele şi, cum nu există ore de dans şi un cadru legal ca să pot să predau dans, nu ştiu ce o să fac. Toţi îmi spun să îmi fac un club de dans, dar nu am acest curaj. Am nevoie mereu de persoane care să îmi spună că va fi bine, că o să reuşesc“. Şi aceste cuvinte Filomela le aude zilnic de la cea mai bună prietenă a ei, Adelina Vrapcea, care a devenit şi sponsorul trupei de dans, şi de la soţul ei, care o sprijină şi îi înţelege devotamentul faţă de aceşti copii. Alt sprijin este Radu, băiatul ei, care este în clasa a VIII-a, dar care nu este pasionat de dans. „Uneori îmi reproşez că acord mai mult timp trupei decât familiei, că nu sunt mereu cu ei şi că le dau foarte puţin, dar ei sunt mândri de mine, mă sprijină. Lui Radu îi place munca mea şi spune că este apreciat de ceilalţi colegi pentru ceea ce fac eu“, a spus Filomela.
„Îţi pun ei un nume, un semn“
Sprijin îi sunt şi copiii din trupa de dans care îşi îndrăgesc şi îşi înţeleg profesoara. „Dacă te împrieteneşti cu ei, îţi spun pe nume. Te studiază, îţi spun pe nume şi apoi îţi pun ei un nume, un semn pe care îl fac atunci când te văd. Eu, de exemplu, am gropiţe şi atunci când se referă la mine fac acest semn. Sunt copii deosebiţi şi eu le spun mereu că trebuie să fie perfecţi ca să nu provoace mila oamenilor, ci să îi impresioneze. Pot să îşi depăşească handicapul prin alte calităţi“, a spus Filomela Salahoru.
