Pizza… „pe caiet“

Pentru a le satisface pofta de a gusta tipicul produs gastronomic italian într-un moment dificil din punct de vedere economic, la Napoli a revenit la modă vechiul, dar lăudatul sistem de „finanţare pe termen scurt“, informează lettera43.it. Iniţiativa relansării acestui mecanism îi aparţine lui Gino Sorbillo, cunoscut şi pentru alte acţiuni de solidaritate. De asemenea, la Napoli a revenit şi „cafeaua plătită“, altfel spus o cafea plătită de un necunoscut pentru oricine nu îşi poate permite această cheltuială. Acest sistem a fost relansat de Antonio şi Arturo Sergi, proprietarii uneia dintre cele mai cunoscute cafenele din Napoli, Caffé Gambrinus. „Este momentul să fim solidari şi să credem în oraşul nostru şi în napoletani. În acest moment de gravă criză economică şi de colaps al sistemului economic naţional şi internaţional, ca de obicei, în sud se suferă mai mult decât în alte părţi. M-a afectat foarte mult un incident de acum câteva zile, când un hoţ cu faţa acoperită şi înarmat a fost surprins la ieşirea dintr-o pizzerie, după ce a furat doar patru pizze… A spus doar «copiii mei vor mânca în seara asta», după care a fugit“, a spus Sorbillo. Acest incident l-a determinat să readucă în prim-plan o veche tradiţie napoletană: „pizza oggi a otto“, adică pizza care se pregătea dimineaţa devreme şi care era ridicată şi consumată cu promisiunea de a o achita în maximum opt zile, fiind vorba despre aşa numitul „credit pentru pizza“, care era achitat la timp de toată lumea. „Acum lumea nu mai are nevoie de împrumuturi pentru telefon sau calculator, ci pentru a mânca“, spune cu tristeţe  Sorbillo. Începând din 3 aprilie, pizzeria Sorbillo va accepta plata ulterioară a pizzei. „Este un act de încredere faţă de napoletani, un nou pariu pe un oraş, care, suntem siguri, că nu ne va dezamăgi“, a mai spus proprietarul pizzeriei. „Bunicul meu, Luigi Sorbillo, a fondat această pizzerie în anii 30. Iar bunicul Luigi era foarte ocupat, în toate sensurile. S-a căsătorit cu Carolina Esposito, cu care a avut 21 de copii. Bunicii însă au murit destul de devreme, iar mătuşa Esterina, fiica lor cea mare, a preluat frâiele familiei şi, la doar 14 ani, în 1942, era deja foarte implicată în activitate“, povesteşte Sorbillo. Apoi a urmat războiul şi criza economică. În centrul istoric, piezzeriile vindeau piza după metoda  „oggi a otto“. „A trăit 63 de ani în pizzerie. În faţa localului avea un cuptor mic, de un metru pătrat, unde făcea pizza. Îşi amintea întotdeauna de oamenii care se înghesuiau doar ca să simtă mirosul. Îşi iubea concetăţenii, obsesia sa era de a menţine preţurile mici pentru a le permite tuturor să vină în pizzerie, mai ales studenţilor care veneau de la universitatea din apropiere. Am luat această decizie în memoria sa. Dacă ar mai trăi într-o perioadă atât de dificilă, ar fi fost de acord cu această decizie, chiar şi după blestematul de incendiu care a avut loc acum câteva luni. Sper ca oamenii să respecte obligaţia de a plăti. În timpuri la fel de dificile, cum a fost în timpul războiului, toţi erau respectuoşi şi îşi achitau obligaţiile“, a mai spus Sorbillo.