În istoria recentă a structurilor administraţiei locale au avut loc schimbări semnificative care au necesitat revizuiri şi readecvări organizaţionale succesive. Eforturile de reformare întreprinse până în prezent s-au concentrat pe procesul de descentralizare şi doar în mică măsură pe îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei generale a serviciilor deja descentralizate sau pe sporirea capacităţii de management a administraţiei publice locale în mod coordonat.
Problemele majore identificate în abordarea reformelor de structură şi proces în administraţia publică sunt descrise de neajunsuri: orientarea superficială către cetăţean, lipsa receptivităţii instituţionale în faţa nevoilor sociale ale indivizilor; lipsa unei culturi a standardelor de calitate, lipsa unei planificări în ceea ce priveşte furnizarea serviciilor publice; managementul resurselor de la bugetul de stat este insuficient corelat cu o proiecţie strategică bazată pe nevoile şi oportunităţile locale; slaba capacitate în a atrage resurse extrabugetare din fondurile Comunitare; insuficienta implicare în ciclul politicilor publice care necesită un feedback permanent din partea administraţiei locale conjugat cu aşteptările comunităţii. Toate acestea au influenţat negativ atât percepţia referitoare la calitatea serviciilor publice, a guvernării şi la eficacitatea organizaţională, cât şi credibilitatea administraţiei publice asociate structurilor existente şi modului de desfăşurare a proceselor de luare a deciziilor.
Numeroase documente de referinţă, printre care regăsim Strategia Lisabona, Orientările strategice comunitare privind Coeziunea, Rapoartele Comisiei Europene, prezintă recomandări de îmbunătăţire a eficienţei administraţiei publice locale şi atrag atenţia asupra necesităţii de a investi în capacitatea instituţională a administraţiei locale pentru a putea face faţă provocărilor socio-economice şi de bună guvernare, în special referitor la managementul dezvoltării locale şi la armonizarea cu cerinţele politicilor comunitare.
În acest context, reevaluarea funcţiilor pe care trebuie să le exercite administraţia locală a impus definirea unui program academic de analiză, formare şi proiecţie strategică integrat proiectului Modernizare şi Performanţă în Administraţia Publică Locală, proiect coordonat de Universitatea din Craiova, Facultatea de Ştiinţe Sociale şi finanţat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, din Fondul Social European, în cadrul Programului Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative, în parteneriat cu Consiliile Judeţene Dolj şi Gorj.
Proiectul actual, a cărui implementare a debutat în octombrie 2009 şi care pe o perioadă de 14 luni contribuie la continuarea procesului de modernizare a administraţiei publice locale, are drept beneficiari primăriile din 20 de localităţi ale judeţelor Dolj şi Gorj, răspunzând astfel obiectivelor de dezvoltare a capacităţii instituţionale la nivelul administraţiei publice locale prin formarea funcţionarilor cu atribuţii de execuţie. Autorităţile locale din comunităţile implicate în proiect au posibilitatea să-şi dezvolte capacitatea de a deveni mai buni administratori ai resurselor proprii şi de a-şi reprezenta mai bine propriile comunităţi, implicându-se în parteneriate viabile de formulare, implementare şi monitorizare a politicilor şi strategiilor de dezvoltare socio-economică locală.
Rezultatul scontat al activităţilor propuse în cadrul proiectului îl reprezintă un deziderat uşor recognoscibil: apariţia unui ansamblu de schimbări structurale şi de proces care ar permite guvernelor locale să îmbunătăţească formularea şi implementarea programelor în scopul de a se adapta la noile dinamici locale ce reflectă exigenţa crescândă a cetăţenilor faţă de calitatea serviciilor publice şi de elaborare a politicilor publice.
Florin Păsătoiu
