Gil Dobrică a fost condus astăzi pe ultimul drum. Prieteni din copilărie, oameni cu care a cântat ori a petrecut de atâtea ori sau necunoscuţi i-au adus un ultim omagiu maestrului care a încântat generaţii prin cântecul şi stilul său inconfundabil. Încă de la primele ore ale dimineţii, curtea strâmtă din strada Ecaterina Teodoroiu a devenit neîncăpătoare. Oameni îndoliaţi şi coroane de flori umpleau colţurile – martori tăcuţi la cele din urmă ore alături de maestrul Gil, dispărut prea devreme de pe scena vieţii. Pe treptele intrării zeci de lumânări deschideau calea celui care, vreme de generaţii, a ştiut să aducă zâmbete pe feţele întristate.
Nu au curs lacrimi – pesemne toţi au ştiut că lui Gilake i-a plăcut întotdeauna veselia. Doar s-au depănat amintiri pline de haz, fără şir. S-a glumit s-au depănat amintiri frumoase, vesele – aşa cum i-ar fi plăcut cu siguranţă lui Gil Dobrică. A fost cel mai frumos omagiu care i s-ar fi putut aduce, aşa cum singur spunea maestrul, cândva, în „Ordinea de zi“
„Dacă-i bal atunci să fie, totuşi, bal,
Şi un ceai să fiarbă în ibric,
Puneţi viaţa noastră punctul principal
Şi în rest să nu vorbiţi nimic…“
