Presedintele României, Traian Basescu, a acordat ieri postului Radio România Actualitati, la emisiunea „Sfertul academic“, un interviu din care va prezentam fragmente.
Paul Grigoriu: Domnule presedinte, toata lumea spune ca România traverseaza o criza politica profunda. Am câteva intrebari legate de acest aspect. Cine credeti ca a declansat-o, ce solutii intrevedeti pentru depasirea framântarilor si cât de vinovat sau de nevinovat va considerati in legatura cu declansarea si continuarea acestor framântari?
Traian Basescu: In principiu, ar trebui sa incep cu sfârsitul si sa spun ceea ce se aude peste tot: presedintele este vinovat pentru tot ce se intâmpla in tara asta. Ceea ce este o mare minciuna, dar, haideti, sa vedem situatia de criza.
P.G.: Va rog.
T.B.: Criza intr-o tara este când una dintre institutii nu functioneaza, este cazuta, sa spunem. In România, in prezent avem parlament, avem guvern, avem presedinte. Parlamentul are si el grup la putere, grup in opozitie. Eu cred ca deliberat – si nu sunt naiv când spun deliberat – se incearca o constructie mediatica de genul „instabilitate“. Oamenii politici pot sa vorbeasca orice, pot sa spuna orice, pot sa faca orice; atâta timp cât institutiile statului functioneaza nu suntem in situatie de criza. Mai mult decât atât, daca suntem in proceduri constitutionale, indiferent despre ce institutii este vorba, este greu sa definesti criza. Criza este când nu mai ai solutii constitutionale si te duci la alegeri. Atunci este o criza politica si ea reglementata de Constitutie. Deci, parerea mea este ca in prezent suntem in fata unui teribil zgomot asigurat pe toate canalele media de oameni, unii iresponsabili, altii extrem de constienti asupra a ceea ce fac, si cam atât. Institutiile statului sunt in functiune, in mod normal ar trebui sa functioneze neafectate de nimic.
P.G.: Se vorbeste foarte mult de rolul sefului statului. Care este el, conform Constitutiei, care este relatia sa cu partidele politice din opozitie si de la putere – ati evocat-o foarte putin adineauri – si cu parlamentul?
T.B.: Aici am putea sa fim intr-o situatie de relatie alterata si ea a fost alterata din câteva motive, cel putin relatia cu institutia fundamentala. Probabil ca nu va imaginati ca m-am simtit foarte bine pe 18 decembrie, sa vad tratamentul pe care parlamentul l-a aplicat sefului statului român, probabil ca va imaginati ca nu ma simt foarte bine când parlamentari, din tot spectrul, zilnic au atacuri la persoana presedintelui -, deci vorbesc de parlamentari din tot spectrul, mai ales când ei sunt si sefi de partide. Sigur ca acest lucru a creat o atmosfera a relatiei intre mine si parlamentari si aceasta atmosfera va asigur ca este dependenta de ei si nu de mine. Când vor inceta sa mai arate lipsa de respect pentru institutia prezidentiala – pentru ca deocamdata presedintele Basescu reprezinta institutia -, s-ar putea sa si putem sa dialogam mai eficient.
Deci, daca exista o relatie alterata, aceasta este intre parlament si presedinte si ea a fost generata exclusiv de parlament, care, la un moment dat, a incercat sa si construiasca unde nu era. A fost afirmatia mea de la bilantul DNA, ca sunt politicieni care fac legi pentru infractori, – ca si cum Naty Meir nu era un politician care facea legi pentru eliberarea a 6.000 de infractori, ca si cum propunerea de lege pentru dezincriminarea deturnarii creditelor angajate de la banci nu viza 83 de dosare care sunt in instante, trimise de Parchet. Iar eu m-am referit strict la politicieni si dânsii s-au intâlnit a doua zi in Birourile Permanente sa spuna „iata ce face presedintele, spune ca parlamentul…“. Eu m-am referit la politicieni care sunt pe toata scara, si in parlament, si in administratii locale, si care fac legi pentru grupuri de interese.
…….
Insa un conflict, fundamental de data aceasta, intre mine si toate partidele va veni si se va propaga in conditiile in care efortul major al tuturor partidelor, efortul major al tuturor mogulilor media in buna intelegere cu partidele este sa aiba un presedinte care sa reprezinte cam statuia aceea care ii este draga mafiei: cu ochii acoperiti, cu urechile acoperite si gura acoperita. Deci, toti acesti oameni imi cer sa nu aud, sa nu vad, sa nu spun ceva. Este imposibil de tratat in acest mod un presedinte al României.
Vreau sa stiti si dumneavoastra, dar in primul rând românii, ca este una din marile minciuni pe care le spun politicienii, ca presedintele nu are voie sa se adreseze unui ministru, ca presedintele nu are voie sa se adreseze, sa exprime puncte de vedere despre justitie sau despre orice alta institutie, inclusiv despre guvern.
Vreau sa stiti ca, prin Constitutie si prin lege, presedintele este obligat sa aiba legatura cu institutiile centrale ale statului. Presedintele nu este un obiect ales care sta si contemplativ priveste de la Cotroceni la ceea ce se intâmpla si trebuie sa taca, sa nu actioneze, sa nu vada, sa nu auda. Ceea ce imi cer mie politicienii acum este expresia unei gândiri care nu are nimic comun cu functia de presedinte al României.
O sa va spun un lucru, domnule Grigoriu. Spre exemplu – si aici este martor primul-ministru, este martor Dobre – am insistat, nu vreau sa folosesc cuvântul presiuni, am insistat extraordinar de mult sa se gaseasca o solutie pentru plata datoriilor catre firmele care aveau bani neincasati de la Ministerul Transporturilor. Erau 4.550 de miliarde si toate datorii catre constructori. Era un blocaj formidabil la inceputul anului 2005, pentru ca in timpul guvernului anterior s-au depasit bugetele, din dorinta de a face drumuri, de a face lucrari care sa aduca voturi, iar firme mari de constructii erau blocate, firme mari si mici. Poate sa vina oricine sa intrebe de ce s-a bagat presedintele. Pentru ca am obligatia sa fac ca institutiile statului sa functioneze. Statul nu poate continua sa fie un instrument de spoliere a firmelor. Pur si simplu ii pune sa faca lucrari si nu vrea sa plateasca – ceea ce nu inseamna ca statul trebuie sa achite ceea ce e facut prost. Dar, pentru linistirea tuturor celor care spuneau mai zilele trecute de firma cu 110 miliarde: nu 110 miliarde am cerut sa se plateasca, domnule Grigoriu, 4.550 de miliarde. Si am insistat pâna când a iesit hotarârea de guvern care a autorizat un mod de plata, cu bilete la ordin, platibile in timp. Dar oamenii au putut sa-si achite datoria la stat, sa-si reia ciclul de functionare normal, sa-si plateasca salariatii, pentru ca au transformat imediat biletele la ordin in bani lichizi de la banci. Deci, as vrea sa fim foarte clari. Sau, câte bilete mai gasim? Eu ii asigur ca vor gasi in toate ministerele, pentru ca nu am pus mâna pe telefon sa le spun „faceti un lucru sau altul“, nu m-am ascuns, nu am facut interventii, nu m-am adresat numai ministrilor PD, ci m-am adresat si primului-ministru cu documente, cu rezolutii, si ministrului de finante, si ministrului industriilor. Peste tot m-am adresat cu acele memorii care au venit la mine si pe care le-am transmis lor. Sigur, nu am facut nici un control sa vad daca este vreun memoriu ce apartine unui om care e anchetat, este prieten cu cineva, nu este prieten. Ce ar fi trebuit?
Domnule Grigoriu, va dau un exemplu. Era firma lui Umbrarescu, celebrul rege al asfaltului. Avea neincasate 1.600 de miliarde la 1 ianuarie 2005. Ar fi fost o nebunie sa distrugi o asemenea firma neplatind-o. Alaturi de firma aceasta mai sunt multe alte firme de constructii care aveau lucrari facute, receptionate, recunoscute a fi facute si neplatite. Era Centrala de Constructii Cai Ferate, care si acum mai are bani de incasat de la Calea Ferata. Noi ne distrugem propriii agenti economici, privati, de stat. Cine intra in relatie cu statul ar fi trebuit, daca stateam pasiv – pentru ca era si teoria asta, „lasa-i, au luat bani de la PSD, sa ramâna neplatiti“. Asa ceva nu se poate, nu se poate! Si va asigur ca m-am implicat.
Oare de ce nu tipa nimeni ca m-am implicat in rezolvarea problemelor de la DAEWOO Automobile Craiova? Am presat sa se realizeze cumpararea, am presat in relatia bilaterala sa se dea documentele necesare de la agentia guvernamentala coreeana, pentru ca partea româna sa rascumpere pachetul de actiuni care era detinut de DAEWOO Automobile Coreea. Sunt multe zone in care m-am implicat. E in acord cu Constitutia. Presedintele este in legatura cu institutiile centrale ale statului, si cine va vrea sa faca din mine un motanas ascultator, care când se ratoieste Felix Motanul, când se ratoieste celalalt de la PSD, când mai tipa nu stiu care liberal suparat, sa se retraga repede la Cotroceni ca sa se ascunda, se insala. Ce va garantez insa, domnule Grigoriu, este ca nici un interes nu a existat in dirijarea documentelor catre ministere. Intotdeauna am considerat ca ministerele trebuie sa-si faca treaba si ca atunci când ajunge un memoriu la mine inseamna ca pe toata ierarhia administratiei au fost lucruri care nu s-au intâmplat, desi trebuia sa se intâmple, inclusiv plata la termen a celor care fac prestatii catre stat.
P.G.: Ati spus ceva mai devreme si am retinut acest lucru: nu doriti sa fiti o statuie legata la ochi…
T.B.: Stiti cum este, domnule Grigoriu? Cu siguranta va fi un cor, dar eu vreau sa stiti ca România arata asa, cu foarte multi oameni politici in fata, institutiile sistemului democratic sunt in fata, ele isi fac, in cea mai mare parte a responsabilitatilor lor, treaba, cu o singura exceptie: când se ajunge in zona economica. Acolo exista influenta din zona economica si a trusturilor media apartinând mogulilor media si aici o spun fara retinere: Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vântu si domnul Voiculescu utilizeaza trusturile media in batalia politica, dar de ce? Ei vor sa subrezeasca acea parte care ii impiedica sa-si obtina favorurile economice de care au nevoie de la oamenii politici pe care-i controleaza.
Deci, pe scurt, aici suntem. Or, eu nu vreau sa las ca un astfel de stat sa se perpetueze, sa se consolideze si cer un lucru simplu – vazusem si il citez cu placere, daca vreti, pe Dinescu, care spunea: „Da, dom’ne, s-o fi furat la inceput, dar acum sunt oameni de afaceri respectabili, lucru cu care eu sunt de acord ca evolutie si acum de ce sa ne razboim cu ei?“. Acelasi lucru il spun si eu: de ce sa ne razboim cu ei? Cu o singura conditie: luati mâna de pe controlul politic al tarii.
P.G.: Si din cauza dumneavoastra, domnule presedinte, ne asteapta pe noi, toti românii, doua referendumuri: unul cu votul uninominal si unul care este legat, efectiv, de pozitia dumneavoastra la Cotroceni. Cum comentati aceste hurducari care vor veni in viata noastra si a dumneavoastra?
T.B.: In viata mea mai putin, pentru ca este un procedeu constitutional caruia ne supunem si asta este tot. Tinta mea este, insa, obtinerea legii pentru vot uninominal si vreau sa stiti ca nu am fost un partizan al acestei abordari de când ma stiu. Am fost partizanul unei solutii care sa consolideze partidele, ceea ce insemna votul de lista. Ca presedinte, insa, am putut sa intru, sa inteleg, sa ajung in intimitatea exercitarii puterii in România. Si concluzia mea este ca nu avem cum sa modernizam România, daca nu gasim o solutie prin care partidele sau oamenii politici sa nu fie atât de dependenti de seful de partid, sa le crestem dependenta de cei care i-au ales.
Uitati-va cât dispret se manifesta la foarte multi dintre oamenii politici pentru cei care i-au ales. De multe ori isi schimba judetul, adica: „am fost la Tulcea, am vazut ca nu m-ar mai vota nimeni dupa un mandat, ma mut pe lista de Bucuresti, ca ma am bine cu seful de partid si perpetuez aceeasi incapacitate de a face ceva si in legislatura urmatoare“; sau: „am fost intr-un judet, nu am facut eu mare lucru, dar avem unul care ne trage, capul de lista“; sau: „scorul electoral este foarte tare influentat de liderul politic al partidului. Ne trage liderul local, ne trage liderul national“ si cu asta, dupa pozitia unu de pe lista intr-un judet, punem tot soiul de neaveniti si de oameni care nu sunt legati de a face politica. De aceea, am ajuns la concluzia ca este singura solutie, o solutie care nu este miraculoasa, dar care garanteaza o clasa politica mai buna decât cea care rezulta din voturile pe liste.
Vreau sa fiu bine inteles. Eu sunt unul dintre cei constienti ca polarizarea este o caracteristica a capitalismului si ca ea se va produce, depinde insa bunastarea generala sau cresterea economica generala cât de distribuita este si pentru cei care nu sunt mari magnati, cei care nu cunosc politicieni, cei care au si ei dreptul la o sansa sa traiasca mai bine.
P.G.: Ajungem la al doilea referendum. Se spune ca ar fi argumentul dumneavoastra. Poporul va iubeste, poporul va vrea, deci Traian Basescu va câstiga in confruntarea cu parlamentul datorita referendumului; nu va mai avea loc nici o suspendare, eventual o luna?
T.B.: Nu, nu.
P.G.: Cum judecati dumneavoastra lucrurile?
T.B.: Eu nu judec in termenii acestia. Eu am… aici, legat de referendum, avem o problema care trebuie sa mearga putin in timp. Una din primele intâlniri pe care le-am avut cu partidele politice, dupa ce am câstigat alegerile, s-a referit la modificari necesare Constitutiei si la legea pentru votul uninominal, legea…
S-a spus ca se formeaza comisii la parlament, ca se va lucra… Iata, ajungem, suntem in anul 2007, in 2008 avem alegeri locale in mai, obligatoriu, si in toamna avem legislative. Si faptul ca in parlament nimeni nu s-a mai ocupat de aceste lucruri mi-a aratat ca suntem pe punctul sa fim in capcana in care am fost si in legislatura trecuta. Va aduceti aminte? Toate partidele au spus: „Vrem vot uninominal“ si când a inceput reactia publica, la inceputul anului 2004, „unde-i legea pentru votul uninominal?“, au spus: „Acum e prea târziu, nu o mai putem introduce“. In aceasta capcana eu nu vreau sa intru, pentru ca acum, spre deosebire, repet, de ce gândeam inainte, acum câtiva ani, sunt convins ca putem avea o clasa politica mai buna daca introducem votul uninominal, la fel cum sunt convins ca daca mogulii media si oamenii de afaceri care au fost tot timpul obisnuiti sa-si faca afacerile ca parte a puterii se decupleaza de clasa politica, ne va fi mai bine si institutiile statului vor functiona mai bine. Am aceste doua convingeri si nu mi le scoate din cap nici macar amenintarea cu revocarea.
P.G.: Domnule presedinte, in cursul acestei discutii cu care ne onorati la Radio România Actualitati ati pomenit in câteva rânduri, vadit iritat sau poate cu termeni mai tensionati, despre relatia cu presa. Tot spuneti de moguli. Totusi, faceti niste separatii sau ne includeti pe toti? Stiti ca exista si la noi o solidaritate de breasla.
T.B.: Domnule Grigoriu, i-am si nominalizat, am vorbit de cei trei mari proprietari de presa. Eu nu ma razboiesc cu ziaristul, nu am nici un razboi cu vreun ziarist.
P.G.: Dar ati cedat de câteva ori nervos prin conferinte de presa. Mai un „mai animalule“, mai…
T.B.: Nu, nu, asta nu imi apartine.
P.G.: Asta nu va apartine.
T.B.: Da.
P.G.: Bine, deci relatia cu presa, sa nu ne nelinistim, ca…
T.B.: Nu, eu nu am o relatie, pur si simplu nu am o relatie cu presa; poate asta e partea rea. Nu am o relatie cu presa… pentru ca ea a devenit foarte mult conditionata de relatia cu mogulii din presa. Sa stiti ca sunt organisme private de presa carora nu le-am facut nici un fel de favoare si care nu renunta la a fi obiective in relatia cu mine si cred ca e lucrul pe care-l apreciez cel mai mult. Când a fost sa ma critice, m-au criticat, când sa-mi sustina un punct de vedere, au facut-o, dar cei care, spre exemplu, stiu foarte bine si vede oricine cu ochiul liber, cei care construiesc zi si noapte confunda rezolutiile pe memorii cu biletelele in care ti se cere sa intervii la procurori. Confunda, spre exemplu, faptul ca ai avut un consilier, o consiliera timp de sapte luni, zic „iata grupul de interese din jurul presedintelui“, dar uita ca au fost foarte inalti demnitari in statul român care si-au permis sa cheme in cabinet pe ministrul justitiei, ca sa discute cu un om care avea o problema chiar cu Parchetul. Sunt lucruri in care se incearca a se pune semnul egalitatii, si asta nu o fac decât marile trusturi detinute de mogulii presei. Dar pâna la urma asa e viata: probabil ca trebuie sa trecem si noi…
P.G.: Deci persistati si semnati in sintagma asta cu „mogulii“.
T.B.: Da. Mi-a placut ca am gasit-o intr-o analiza, chiar intr-un ziar astazi, cu cei trei moguli, Vântu, Patriciu si Voiculescu, dar ce n-a dus pâna la capat analiza respectivului ziar: legatura lor cu politicul. Le-au recunoscut capacitatea de a distruge imaginea cuiva, de a crea imagini virtuale despre cineva, dar nu au facut pasul urmator: sa vada, prin investigatie jurnalistica, ce influenta politica au acesti oameni.
P.G.: Ce mai inseamna astazi la noi, in România, separarea puterilor in stat?
T.B.: Spre exemplu, cred ca aici nu are rost sa intram intr-o filosofie.
P.G.: Nu, va provoc.
T.B.: Da. Nu o sa incerc sa explic prin concepte constitutionale, pentru ca s-ar putea ca foarte multi oameni sa nu inteleaga. Si atunci o sa va dau un exemplu: separarea justitiei de executiv. Trebuie sa stiti ca presedintele este partea executivului…
P.G.: Exact.
T.B.: … nu cum vor sa ma infatiseze toti, nu are nici o treaba nici cu guvernul, nici cu nimeni – eu sunt in aer undeva, la Cotroceni, trimis de popor. A respecta independenta justitiei inseamna a nu te baga pe dosarele justitiei – din punctul meu de vedere, ca sef al statului – ceea ce nu inseamna ca nu pot sa nu am exprimari legate de modul cum functioneaza justitia. Niciodata nu o sa ma duc peste guvern, nu o sa emit un decret in care sa cer realizarea unor lucruri care tin de guvern, ci o sa cer guvernului sa emita o hotarâre de guvern pe o problema care consider ca este corecta si sa o pun in aplicare. Sigur, va depinde de guvern daca este de acord cu mine sau nu, poate sa nu o emita, dar nu voi substitui guvernul emitând un decret. Niciodata nu o sa resping si a doua oara o lege venita de la parlament. Am dreptul, prin Constitutie, sa o resping o data. A doua oara, desi am un termen de promulgare dat prin lege, pot sa ma fac ca o uit acolo, sa nu o promulg, mult si bine. Ei, nu o sa fac niciodata acest lucru numai pentru ca legea nu prevede sanctiuni. Ci, daca scrie in lege ca trebuie sa o promulg in 30 de zile sau in 15 zile, o voi promulga chiar daca – repet – nu exista sanctiuni pentru asta, dar la presedinte nu te astepti sa nu faca ceva daca nu exista sanctiuni. Va trebui sa actioneze cum scrie in Constitutie si in lege. Deci, pentru mine, neamestecul in treburile unei alte puteri inseamna sa nu o substitui. Dar, ca presedinte, nu inseamna ca nu pot sa fac observatii legate de ea, uneori critice, alteori pozitive, este dreptul meu.
P.G.: O ultima intrebare. S-ar putea sa-mi spuneti ca este prost ales momentul. Mi-o asum.
T.B.: Nici un moment.
P.G.: Cotroceniul – un mandat sau doua, domnule Traian Basescu?
T.B.: Domnule Grigoriu, pe cuvântul meu ca nu pot evalua. Deci nu ca ma ascund si nu vreau sa va spun, pur si simplu nu-mi dau seama.
