De multi ani arendasul francez de la Cetate, Jean Lucien Michel Arricau, are tot felul de probleme cu o parte din proprietarii celor 3.000 ha de teren pe care-l exploateaza in zona. Sub diverse pretexte, arendasul nu a achitat arenda stipulata in contract, fapt pentru care in fiecare an si-a pus lumea in cap.
In urma cu cinci ani, francezul Jean Lucien Michel Arricau a poposit in Craiova unde, prin intermediul unei cunostinte, a infiintat firma Sudagri SRL. Repede i s-a dus vestea de investitor strategic care a venit in România pentru a face agricultura moderna. Proprietarii de pamânturi, batrâni si bolnavi, s-au bucurat ca in sfârsit a venit cineva din Uniunea Europeana sa le arate cum se face agricultura, despre care confratii lor capitalisti spuneau ca e ca in evul mediu. Arendasul a „descalecat“ mai intâi la Motatei, unde a intrat repede in conflict cu taranii proprietari de terenuri, care toamna si-au cerut drepturile pe care Michel s-a facut ca uita sa le plateasca. Atunci când s-a ingrosat gluma, s-a mutat la Cetate, unde si-a intemeiat o ferma de 3.000 ha, pastrându-si obiceiul de a nu plati pretul arendei la timp. In urma cu câtiva ani, Arricau i-a acuzat pe localnicii din zona ca-l fura ca-n codru, fapt pentru care toamna, la culesul porumbului, a angajat o firma de paza si protectie. Atunci, autoritatile i-au plâns de mila arendasului francez care mai avea putin si declansa rascoala tiganeasca in cap de tarla. Când Michel nu si-a achitat obligatiile contractuale fata de proprietarii pamânturilor pe care le cultiva, n-a mai sarit nimeni sa-i apere pe oameni lasându-i la mâna francezului care le-a umplut sacii cu promisiuni. Anul trecut, satui sa-si mai cerseasca drepturile, taranii din Cetate au cerut sprijinul prefectului de Dolj pentru pentru a media neintelegerile dintre ei si arendas.
Legea, doar pentru români!
In anul agricol 2004-2005, banii si cupoanele acordate de guvern ca subventii pentru agricultura pentru cele 3.000 ha de teren arendat la Sudagri au ajuns, cum era firesc, la cel care muncea pamântul, adica la arendasul francez. Acesta avea contracte de arenda cu proprietarii pentru 600 kg de grâu/ha/an, din care aproximativ 300 kg reprezenta subventia acordata de statul român. In aceste conditii, au incercat sa renegocieze cu arendasul contractul, in sensul maririi cantitatii de grâu, lucru care a fost imposibil de realizat. Abia când proprietarii au cerut sprijinul prefectului, Arricau a acceptat renegocierea. Pe 4 aprilie 2005, la sediul prefecturii s-a incheiat procesul-verbal nr. 2637, semnat de reprezentantii proprietarilor si de arendas, conform caruia „in schimbul subventiei, arendasul va acorda fiecarui arendator, in anul agricol 2004-2005, 900 kg/grâu/ha, in loc de 600 kg, cum era stipulat in contractele de arenda“. Documentul semnat de ambele parti a avut calitatea de act aditional la contractul de arenda si toata lumea se astepta ca macar de aceasta data sa fie respectat. Dupa seceratul de anul trecut, oamenii se asteptau sa li se dea cât li s-a promis in scris, adica 900 kg la hectar, dar lucrurile nu au stat asa.
Arendasul francez si-a gasit „fraierii“ la Cetate
Cornelia Colita, proprietara a 15,60 ha de teren pe care le-a dat in arenda francezului, reclama ca nu si-a primit toate drepturile cuvenite anului agricol 2004-2005 nici pâna in prezent. Pentru ca nu avea unde sa depoziteze tot grâul, a convenit cu arendasul sa-l vânda el la siloz si ei sa-i dea banii incasati. Numai ca „Michel a primit 3.500 lei pe kg de grâu plus 400 de lei prima acordata de guvern, adica in total 3.900 de lei/kg. Fara a consulta proprietarii, a hotarit sa ne plateasca numai 2.700 de lei pe kg pentru cantitatea de 600 kg, iar pentru diferenta de 300 kg de grâu ne-a dat 2.200 de lei/kg. Am discutat cu Michel timp de zece luni pentru acesti bani, dar nici pâna azi, 26 iunie 2006, nu am primit nimic. Mereu m-a amânat pentru ca zice ca nu are bani“, a spus Cornelia Colita. Daca arendasul are sau nu bani nu este treaba proprietarilor, ci a altor organe ale statului. Reprezentantii firmei Sudagri au explicatii aiuritoare atunci când sunt intrebati de ce societatea nu-si achita obligatiile contractuale, scuzându-se ca ei sunt simpli angajati.
„Este adevarat ca nu am achitat toata arenda cuvenita anului agricol 2004-2005, pentru ca Michel si-a cumparat si el utilaje agricole si a facut si alte investitii, dar vom plati tot in circa doua saptamâni. Pot sa spun ca utilajele au fost cumparate si cu banii cuveniti proprietarilor, dar pentru alte amanunte ar fi bine sa vorbiti cu francezul“, a spus ing. Ioan Lican, reprezentantul SC Sudagri. Deocamdata, si pamântul, si banii sunt la Michel, iar paguba la proprietari, lucru care nu deranjeaza pe nimeni, desi unele din ispravile arendasului francez se pot lectura in Codul Penal.
