Taximetria, una dintre cele mai riscante meserii, este practicata si de femei. Felicia este taximetrista de opt ani nu pentru ca i-ar placea in mod deosebit sau pentru ca meseria ii ofera satisfactii, ci pentru ca are un copil de crescut si nu are alte alternative.
Felicia Preda a inceput taximetria in 1997, la Craiova. „Aveam masina si nu aveam permis. Atunci cine voia sa faca taximetrie se ducea sa ia ceasul, il monta pe masina, iar a doua zi era deja pe traseu. La inceput a fost ca o distractie. Stiu ca exista si un potential risc, dar nu m-am prea gândit la asta“, a afirmat femeia. Felicia este, de meserie, electromecanic auto. A lucrat, mai intâi, la fabrica de automobile de la Pitesti, la banda de montaj, iar apoi ca dispecer de aprovizionare al benzii. La sfârsitul anului 1991 a plecat din Pitesti pentru a reveni in orasul natal. „Am divortat si m-am intors acasa singura si cu un copil de sase ani. Aici a trebuit sa o iau de la capat“, a spus femeia. Revenita in Craiova, a schimbat mai multe locuri de munca. A fost vânzatoare, barmanita, chelnerita, bucatareasa. Masina si-a cumparat-o cu banii pe care i-a câstigat lucrând in Italia, in diverse restaurante.
Sprayul paralizant, gherutele si curajul
Acum, Felicia lucreaza câte 12 ore pe zi, de la opt, noua dimineata pâna seara târziu. Sâmbata este zi scurta, iar duminica este rezervata treburilor casnice. „Fiul meu a crescut mai mult singur. Si-a incalzit sandvisuri la microunde sau a mâncat ce i-am lasat eu in frigider. Nici acum nu am timp. Ajung seara acasa, pregatesc ceva rapid, a doua zi o iau de la capat“, a mai spus femeia. Cu toate ca practica o meserie riscanta, Felicia nu se teme si chiar daca a avut probleme de-a lungul anilor nu s-a gândit sa renunte. „Riscul ca un taximetrist sa o pateasca este destul de mare. Ma gândesc ca poti avea o problema o data la câtiva ani in conditiile in care in masina ti s-au urcat mii de clienti. Chiar daca am avut probleme, nu am cerut niciodata ajutor prin statie, asta este un fel de mândrie a mea. Am incercat sa ma descurc cu spray-ul paralizant si cu gherutele“, a afirmat femeia. Felicia considera ca nu se numeste taximetrist cel care nu a fost macar o data scuipat sau injurat de un client. In ceea ce-i priveste pe colegii de breasla, aceasta spune ca ii sunt indiferenti, dar ca stie ca sunt multi cei care cred ca o femeie nu are ce cauta la volan. „Ceilalti soferi te mai injura. Primul indemn e sa ma duc la cratita, iar al doilea… Important este ca tu sa fii cel putin la fel de obraznic precum cel din fata ta. Numai asa il poti pune la punct“, a marturisit taximetrista.
A fugit din tara cu o saltea
Felicia nu este pe deplin multumita de munca pe care este nevoita sa o faca, dar spune ca nu trebuie sa faci ceea ce-ti place, ci ceea ce-ti ofera o finalitate financiara. „Daca acum mi s-ar ivi ceva mai bine platit, mi-as schimba serviciul. Asa a fost toata viata mea, plina de schimbari“, a povestit femeia.
Un episod de care isi aduce aminte cu placere este cel al fugii din tara, in timpul regimului Ceausescu: „Am trecut Dunarea la sârbi in vara lui ’89. Eram cinci oameni, eu, fostul meu sot si niste prieteni, intr-o barca pneumatica facuta sa tina doi oameni, plus al saselea pe o saltea remorcata de barca“. Totul fusese planuit cu mult timp inainte. Baiatul a fost lasat la bunici, carora li s-a cerut sa aiba grija de el timp de o saptâmâna in care Felicia si sotul ar fi fost la mare. Sfidând moartea, cei sase s-au imbarcat si intr-o noapte de august au traversat fluviul spre punctul unde trebuia sa fie asteptati de omul de legatura. „Stiam ca puteam sa fim omorâti si totusi am plecat. Oricum, preferam sa fim morti decât prinsi, pentru ca ne-ar fi asteptat o bataie sora cu moartea plus inchisoarea, iar sentimentul esecului ne-ar fi distrus“, a apus Felicia.
O meserie grea pentru o femeie
Revenind la discutia despre taximetrie, Felicia admite ca meseria este cu mult mai grea pentru o femeie. „Sunt zile mai rele si zile mai bune. Daca este sa fac o medie, la sfârsitul lunii ramân cu opt-zece milioane. Ţinând cont de faptul ca din banii astia trebuie sa traiasca doi oameni, nu este o suma prea mare. E greu, dar sunt multumita ca nu am un sot acasa pentru ca, inevitabil, s-ar naste discutii. Sunt mai multumita de mine decât atunci când eram doar sotie si gospodina“, a afirmat femeia. Nu trebuie uitat nici riscul producerii de accidente. „Nu am avut accidente cu victime. Doar o singura data am rupt mâna unui barbat in stare avansata de ebrietate care mi-a iesit brusc in fata“, a spus Felicia.
Masina, prietena cea mai buna
Un lucru deosebit de important pentru un taximetrist este masina. Felicia face taximetrie cu masina proprietate personala, iar acum este deja la al treilea autoturism. „Ma atasam de masini, dar de când mi-am vazut-o pe prima facuta zob, mi-am zis ca nu are rost. Ţin si la asta, o ingrijesc pentru a raspunde bine la ce-i cer. La Tico nu este cazul, dar când aveam Dacie eu eram cea care mai repara câte ceva pe la ea“, a afirmat femeia.
Pentru Felicia, zilele se desfasoara aprope la fel. Serviciul ii ocupa majoritatea timpului, iar pentru a face piata, a gati sau a face curatenie ramâne doar ziua de duminica. „In privinta asta, taximetria este o pacoste. Ai un singur avantaj, iti poti planifica vacanta oricând doresti. Daca as lucra doar opt ore nu as razbi cu cheltuielile“, a concluzionat taximetrista.
