Romii construiesc o biserica
Donatii din ajutorul social
Satul Mirza este una dintre putinele localitati doljene in care nu exista biserica. Cei peste 600 de locuitori sint nevoiti sa parcurga aproximativ sapte kilometri pina la cel mai apropiat lacas de cult situat in satul vecin, Maracine, pentru cele mai diverse ocazii: cununii, inmormintari, slujba de duminica etc.
Profitind de nevoia oamenilor de a avea o viata spirituala, in localitate si-au facut aparitia in ultimii ani tot felul de organizatii religioase care, pretinzind ca ar detine reteta ideala pentru a accede la viata vesnica, au incercat sa-si faca prozeliti in special din rindul romilor, acestia reprezentind doua treimi din numarul de locuitori ai comunei. In scurt timp, peste 60 de tigani au fost cooptati in rindul sectei religioase „Martorii lui Iehova“, organizatia tinzind sa se extinda si in localitatile limitrofe. Incepind cu 2002, situatia s-a schimbat insa radical, dupa ce localnicii s-au apucat de construirea unei biserici ortodoxe.
Invazia „pagina“, stopata din fasa
Constienti de pericolul pe care il reprezenta secta asupra traditiilor crestine, oamenii de cultura din comuna Salcuta au luat atitudine. Cu sprijinul Asociatiei Romane de Dezvoltare Comunitara (ARDC) a fost initiata o campanie de stringere de fonduri pentru construirea unei biserici ortodoxe in Mirza. Din februarie 2002 si pina in prezent s-au strins aproape 120 de milioane de lei, dintre care 90 de milioane fiind donatii facute de tiganii din Mirza, 104 dintre acestia contribuind, in medie, cu cite 900 de mii de lei. Interesul deosebit de care s-a bucurat initiativa in rindul tiganilor, multi dintre ei renuntind de bunavoie la ajutorul social pentru a putea contribui la construirea bisericii, i-a determinat pe „Martorii lui Iehova“ sa-si ia jucariile si sa plece din sat.
Cu banii strinsi in campanie au fost procurate materialele necesare si s-a inceput construirea bisericii ortodoxe.
„In prezent sintem cu lacasul de cult la centura. Pentru ridicarea lui am folosit forta de munca din comuna, oamenii acceptind sa lucreze pe gratis, iar pentru pictarea peretilor vom fi ajutati de Mitropolie, astfel incit sa fim gata daca se poate pina la sfirsitul acestui an“, a declarat Ion Pavel, primarul comunei Salcuta.
Biserica din Mirza va face parte din parohia Maracine, iar slujbele religioase vor fi pentru inceput sustinute chiar de parintele paroh Catalin Bubocica. Lucrurile nu vor ramine asa pentru multa vreme, daca e sa ne luam dupa ambitiile primarului Pavel, care isi doreste mai mult ca orice un preot, un asistent medical si dascali de etnie roma la Mirza.
Oamenii ingrasa pamintul in ajun
Primarul comunei Salcuta crede ca anul acesta sint sanse ca productia de griu sa depaseasca asteptarile. „Dupa cum arata griul, productia preconizata va fi de 1.000 – 1.500 kg la hectar. Cele mai bune realizari le vor avea cele doua societati agricole, deoarece aici se lucreaza comasat, respectind tehnologia, cu tractoare si utilaje pentru fertilizat si ierbicidat. De pe aceste terenuri se vor recolta in jur de 2.500 kg la hectar“, a spus Ion Pavel. Primarul e de parere ca s-ar fi putut obtine recolte mai bune daca micii proprietari si-ar fi primit la timp ingrasamintele cuvenite: „Dintr-un necesar de 42 de tone mai sint de dat 11 tone celor care au pamintul dat in exploatatie. De la Directia Agricola am fost asigurat ca ingrasamintele sint pe drum. Cetatenii care nu au primit ingrasaminte nu inteleg ce se intimpla. Vad ca vecinii le-au si folosit si cred ca de vina e primarul. Nu este vina primariei ca nu s-au dat aceste ingrasaminte, ci a firmei distribuitoare care ne duce cu vorba de trei luni“.
Atelier de timplarie in folosul comunitatii
Asociatia Romana de Dezvoltare Comunitara impreuna cu Primaria din Salcuta si cu reprezentantii etniei romilor din localitate au pus la punct o idee indrazneata: realizarea unui atelier de timplarie in satul Mirza. Pina acum, prin intermediul ARDC s-a reusit obtinerea unui grant de 6.250 de dolari, prin programe externe de finantare, cu ajutorul caruia au fost achizitionate utilajele necesare si s-a realizat amenajarea spatiului aferent – o cladire pusa la dispozitie de Primaria Salcuta – in care lucreaza deocamdata doar doi timplari. Potrivit primarului Ion Pavel, atelierul va avea in scurt timp statut de societate comerciala, iar profitul realizat va fi utilizat in folosul comunitatii: „Desi am inceput amenajarea spatiului in urma cu doi ani, momentan nu lucram pentru ca atelierul trebuie transformat in societate. Produsele realizate vor fi fotolii si canapele care vor fi comercializate in tirgurile de saptamina din Plenita, Plopsor si Giubega“.
Chiar daca afacerea nu a pornit, initiativa a fost apreciata in intreaga tara. La concursul „Oameni pentru oameni“, desfasurat la Bucuresti pe 27-28 mai in prezenta ambasadorului SUA, Michael Guest, si a principesei Margareta, satul Mirza a fost nominalizat la categoria „Dezvoltare comunitara“.
Incurajat de aceasta reusita primarul Pavel s-a gindit ca n-ar fi rau daca ar mai obtine ceva credite externe, adica macar vreo 530 de dolari, si pentru repararea Caminului cultural din Salcuta. Numai ca, de data aceasta, cererea de finantare facuta tot prin ARDC a fost respinsa, pe motiv ca solicitantul nu era organizatie non-guvernamentala. Primarul a promis ca nu se va da batut cu usurinta si isi va face si ONG, numai sa obtina o data banii necesari derularii unor activitati pe care „daca ar trebui sa le facem din bugetul propriu nu le-am putea realiza niciodata“.
Madam Cirpici a vopsit gardul primariei
In timp ce bogatul om de afaceri Marcel Constantinescu „uita“ sistematic sa-si achite datoriile catre bugetul local, saracii comunei Salcuta contribuie cu ultimul banut la investitiile facute in interesul comunitatii
„Constantinescu este deasupra legilor…“
Comuna Salcuta este una dintre localitatile sarace din judetul Dolj. La bugetul local nu prea se aduna mare lucru, pentru ca nici contribuabili nu prea mai sint, iar aia putini care ar trebui sa-si plateasca taxele se fac ca uita. In viziunea primarului Ion Pavel, un astfel de rau-platnic este Marcel Constantinescu, patronul complexului turistic de la Ripa-Rosie. Ce mai covor asfaltic ar fi turnat Ion Pavel in fata primariei cu banii datorati de Constantinescu! Sau, ma rog, macar ar fi terminat de amenajat camera de oaspeti de la subsolul primariei. Primarul spera ca, poate, Constantinescu se va razgindi pina la urma si isi va plati darile. Numai ca patronul nu poate fi obligat de nimeni si de nimic ca sa-si achite taxele. Primarul Pavel spune ca era cit pe-aci sa ia bobirnace de la partid acum citiva ani, pentru ca a avut „tupeul“ sa solicite masuri impotriva rau-platnicului. „Nu stiu ce invirteste omul asta si nici nu ma intereseaza, dar mi s-a spus sa-mi vad de treaba si sa nu-l deranjez. Iar un proces pentru recuperarea restantelor nu isi are rostul, pentru ca, la relatiile pe care le are, Constantinescu este deasupra legilor“, a precizat primarul, deranjat de subiect. Pavel mai spune ca protectia de care se bucura patronul de la Ripa-Rosie din partea autoritatilor ii inspira teama. „Prefer sa nu-l deranjez decit sa-mi fac griji pentru integritatea mea corporala“, a mai spus primarul incheind definitiv subiectul.
… in timp ce sarmanii comunei cotizeaza cu ultimul banut
In timp ce patronul de la Ripa Rosie isi vede linistit de afacerile lui fara sa-si faca probleme ca ar putea fi tras la raspundere in vreun fel pentru neplata taxelor, primaria abia daca reuseste sa achite salariile angajatilor. Noroc cu programele externe de finantare destinate romilor, cu donatiile facute de cetatenii cei mai sarmani ai comunei si, mai ales cu proverbiala inventivitate a olteanului, ca altfel nu s-ar mai misca nimic prin localitate. De exemplu, pentru imprejmuirea cu gard de sirma a scolii din satul Plopsor, primaria nu a putut oferi decit cinci milioane pentru turnarea fundatiei, restul materialelor, in valoare de peste 20 milioane de lei, fiind cumparate din donatiile cetatenilor, multi dintre ei beneficiari de ajutor social. Aceiasi beneficiari ai Legii 416 care au curatat in primavara canalul colector din comuna si au ajutat la imprejmuirea cimitirelor, iar acum participa cu bani si forta de munca la construirea bisericii din satul Mirza.
Luna plina tine loc de iluminat stradal
Din cauza lipsei de fonduri, Salcuta nu isi poate permite sa aiba nici macar iluminat stradal. „Oamenii nu vor sa participe la plata energiei electrice, desi nu este vorba decit de 250.000 de lei pe an, de persoana. De fapt, cind e luna plina nici nu avem nevoie de becuri“, spune primarul insa dupa ce aprofundeaza subiectul isi da seama ca macar pe la intersectii ar fi necesara montarea unor becuri. Numai ca, de data aceasta, primaria va face totul ca la carte, cu contract, ca sa nu se mai intimple ca data trecuta, cind au venit cei de la Electrica sa incaseze facturile si nu au avut de la cine.
De fapt povestea este mai veche de un an. Fara stirea primariei, localnicii isi „aranjasera“ in particular propriul iluminat stradal astfel incit fiecare localnic avea propriul stilp, bec si intrerupator. Asta pina cind s-au prins cei de la Electrica ca uite asa se consumase curent electric de vreo 50 de milioane de lei si au incercat sa recupereze banii de la primarie, cu care nu avea nici un contract. Scandalul era inevitabil. Dupa mai multe luni de negocieri, Electrica a renuntat la pretentii, raminind cu paguba, dar a avut grija sa-i debranseze pe rau-platnici.
Unii se descaltau la intrarea in primarie
Daca pentru continuarea amenajarii drumului comunal – al carui covor asfaltic s-a intrerupt brusc in fata primariei – nu sint sperante, s-au gasit totusi fonduri pentru alte mici investitii. Din sumele primite la rectificarea de buget de anul trecut s-a renovat pe ici – pe colo cladirea primariei, dar totul s-a facut cu minimum de cheltuiala. Gardul a fost vopsit chiar de viceprimarita Calina Cirpici – cu o pensula adusa de acasa ca doar nu era sa faca paguba in bugetul institutiei – restul lucrarilor fiind executate de profesionisti de prin partea locului, din cauza ca nici primarul Pavel si nici subalternii sai nu se pricepeau la montat gresie, faianta ori lambriuri. Rezultatul a fost o alta „fata“ a primariei, in care unii dintre cetateni s-au simtit obligati sa intre numai dupa ce si-au lasat incaltarile la usa, de teama sa nu deterioreze podeaua. „ La inceput, aveam probleme in special cu femeile care insistau sa se descalte la intrare. Au inteles ca nu este nevoie, dupa ce le-am explicat ca aici nu este ca la moschee“, a spus primarul Ion Pavel.
