Legea primarului din Urzicuta

Nicicind turismul la umbra palmierilor lui Agathon nu s-a pricopsit cu atitia parai ca in acest martie, in care ne trebuia soare si a venit ninsoare. Mamaia e plina de americani si negustorii destepti au stiut sa lase din pret, atit cit sa fie si ei in cistig, si clientul multumit. Ca sint si negustori prosti, lacomi si mercantili pina la a atinge pragul de sus al nerusinarii, o spun preturile de Pasti, la munte, cu mult peste cele din Greecia sau Zanzibar. Unde nici nu te pirleste cineva. In treacat fie zis, aproape de ninsoarea de martie, de lapovita si de cite or mai veni, se cuvine a-l pomeni pe domnul Miky de la guvern, omul care se ocupa de gazonul de pe National, ministrul care le suceste cum e mai bine ca sa iasa perfect aiurea. Ce zice domnul Serban Mihailescu ca ne asteapta pina la meciul cu danezii? Zice asa: „Nationala Romaniei nu sta la mina vremii, ci la mina jucatorilor. De vreme ne ocupam noi“. Adinc. De aia ninge tocmai cind se roaga Miky de mama focului (cu toate neamurile lui Oprisan, baron de Vrancea) sa dea soarele, ca sa nu iasa scandal cu licitatia de familie. Si, dupa cum merg lucrurile, domnul Miky si ai lui nu se ocupa doar de vreme, ci si de vremuri. Cu acelasi succes. Fapt care l-a facut pe premier sa se mire cum de in tranzitie a crescut enorm numarul persoanelor cu handicap. Raspunsul ar fi simplu si il da primarul din Urzicuta, asupra caruia vom reveni. E clar, tranzitia te face sa te lasi de munca si sa te apuci de… handicap. La cit e romanul de hotarit sa nu doarma nici noaptea de cit are de muncit peste zi, un handicap micut nu-i de colo. Un handicap cit sa fii intreg, dar sa nu te indoi de munca. Studiile si sondajele despre saracie (care chiar exista, sa nu credeti ca umblam cu diversiuni) nu cuantifica si cit ar fi de bogat saracul care se simte bine cu saracia lui. Eu imi apar saracia, nevoile si alocatia. Saracia aceea mai blinda, ca o placuta moleseala, saracia aceea pe care numai un handicap minor de lene majora ti-o poate asigura. Primarul din Urzicuta a prins fenomenul si a facut o propunere revoltator de revolutionara, chiar social-democrata. Domnul Florea Grigorescu, primar de Urzicuta, spune: „In comuna sint 400 de dosare in plata, conform Legii 416. Anul trecut, doar pentru oamenii sub pragul saraciei de la Urzicuta, statul a platit trei miliarde de lei. Eu ii consider niste bani pierduti, pentru ca ei nu au produs nimic. Daca legiuitorul ar lasa aceasta suma consiliului local, banii ar produce profit. Si iata cum: am gasi un investitor sau consiliul ar crea o societate care sa arendeze 100 de hectare de teren, pe care sa cultive legume. Banii pe care-i dam acum saracilor i-am da arendasului, iar acesta ar plati forta de munca selectata doar din cei care se incadreaza in Legea 416. Arendasul ar produce legume, pe care le-ar vinde pe piata libera. In felul acesta, saracul are un loc de munca asigurat, arendasul are partea lui, iar piata are mai multe produse. Pentru cei aflati in situatii speciale, ajutorul sa se dea insa ca pina acum.

Nu-i asa ca-i simplu? Ca intr-o brosura de popularizare a capitalismului fara spaga si comisioane. Primarul din Urzicuta mai zice ca legea incurajeaza nemunca. Las’ ca nici guvernul nu pare sa te indemne la prea multa sfortare, daca ne gindim la impozite. Dar, vorba lui Miky, de vreme si vremuri se ocupa ei. Asa ca asteptam sa ne treaca saracia si sa creasca iarba pe National, dupa tehnologia „sablarii si nisiparii, a sfredelirii in profunzime pentru decompactizare“, propusa de secretarul general al guvernului…