• Imobilul este cel mai vechi bloc de locuinte din Craiova • De aproape zece ani, instantele sint nedecise • Multe hotariri definitive au fost desfiintate in proximul proces • Posesoare a proprietatii, trei luni intr-o viata
Pe 22 aprilie 1948, Alexandru Diulescu a cumparat de la fosta Banca a Comertului SA, pentru fiica sa, Maria Diulescu (devenita ulterior Costin), un apartament cu patru camere plus dependinte, in suprafata totala de 160 mp, in cel mai vechi bloc de locuinte din Craiova, denumit si acum Casa Alba. La vremea respectiva, locuinta a costat 280.000 de lei, iar actul de vinzare-cumparare a fost autentificat de Tribunalul Dolj. Maria Diulescu a spus: „Noi locuiam tot in Craiova, la casa. Dupa ce am cumparat apartamentul,
ne-am apucat sa-l amenajam. N-am terminat pentru ca dupa trei luni de la achizitie statul a luat apartamentul fara nici un temei legal si l-a umplut cu chiriasi“. Acum, femeia este pensionara, locuieste pe strada Avrig, in Bucuresti, si de aproape zece ani bate drumul la Craiova pentru a intra in posesia proprietatii sale. RAADPFL Craiova a incercat sa impiedice realizarea actului de justitie, dar a pierdut procesul cu proprietara de drept.
Si-a primit apartamentul doar in scripte
Abia dupa 45 de ani, pe 30 aprilie 1993, Maria Costin si-a revendicat proprietatea in instanta, care pina atunci era subiect tabu. Actiunea a fost indreptata impotriva consiliului local si a RAADPFL. Prin sentinta civila nr. 9470, din 19 august 1993, Judecatoria Craiova s-a pronuntat in sensul admiterii cererii formulate de petenta. Tribunalul Dolj, prin decizia civila nr. 3628/21 decembrie 1993, a respins apelul RAADPFL – director general Ilie Badescu – ca fiind netimbrat. In baza dispozitivului sentintei ramase definitive, s-a format, la cererea creditorului Maria Costin, dosarul de executare silita, nr. 685/E/1994. RAADPFL contraataca iar, formulind contestatie la executare. Autoritatile comuniste repartizasera mai multi chiriasi in apartamentul respectiv. Locuinta cu pricina a fost divizata in doua apartamente mai mici si din numarul opt a devenit numerele 10 si 11, lucru lamurit in sentinta nr. 4400/14 martie 1995, si anume ca „incaperile fostului apartament nr. 8 reprezinta in realitate incaperile apartamentelor 10 si 11“. Acesta fusese motivul contestatiei formulate de RAADPFL, iar instanta si-a insusit precizarea, pastrind fondul problemei. Chiriasul care locuia in apartamentul respectiv, Vasile Gherghinoiu, a contestat, la rindul sau, executarea, dar Judecatoria Craiova i-a respins actiunea. A urmat punerea in posesie a Mariei Costin. Executorul judecatoresc Adrian Badea s-a deplasat la fata locului si a incheiat procesul-verbal de executare, din dosarul nr. 3796/E/27 octombrie 1995. Actul de justitie s-a infaptuit insa doar pe hirtie, chiriasul nepermitind accesul in locuinta. Practic, nici nu era nevoie, pentru ca in sirul de procese nu se pusese problema evacuarii acestuia, ci numai schimbarea autorului de rol al proprietatii.
Uite alba, nu e neagra
Totusi, Vasile Gherghinoiu a atacat sentinta judecatoriei. Tribunalul Dolj considera ca procesul-verbal incheiat de executorul judecatoresc este „absolut formal“, pentru ca nu s-a identificat „clar“ apartamentul nr. 8, desi acest lucru se intimplase prin dispozitivul sentintei civile nr. 4400/1995 ramase definitive si irevocabile, investita cu titlu executoriu, deci intrind sub puterea lucrului judecat. Cu toate acestea, prin decizia civila nr. 1448/1997, completul a admis apelul declarat de Vasile Gherghinoiu si a anulat formele de executare intocmite in dosarul nr. 3796/E/1995. Recursul declarat de proprietara de drept a apartamentului in litigiu s-a prelungit foarte mult. Cu acordul Curtii Supreme de Justitie, procesul a fost stramutat la instanta similara de la Pitesti. In motivare, Curtea de Apel Pitesti a dezbatut intreaga poveste, demontind toate argumentele Tribunalului Dolj, inclusiv aspectul cu numerele „10“ si „11“ ale apartamentului numarul opt. Se incercase inducerea in eroare a instantelor, amestecindu-se numerele locuintelor. Acest artificiu a fost depistat usor de Curtea de Apel Pitesti. Recursul declarat de Maria Costin a fost admis, iar decizia Tribunalului Dolj-desfiintata. Bucuria batrinei nu a durat insa mult. Aceeasi instanta pitesteana si-a anulat propria-i decizie, admitind cererea de revizuire formulata de Vasile Gherghinoiu. Cauza a fost trimisa spre rejudecare, cu retinere la aceeasi instanta. La rejudecare, Curtea de Apel, prin decizia civila nr. 1681/R/12 mai 1999, a admis cererea de revizuire a sotului chiriasei, Aurelia Gherghinoiu. In acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Suprema de Justitie, care a respins cererea Mariei Costin.
Se asteapta o… hotarire definitiva
Cauza este acum spre solutionare la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului, din cadrul Consiliului Europei de la Strasbourg. Maria Costin si-a revendicat proprietatea de drept si in baza Legii nr. 10/2001. Directorul general al RADPFL, Ilie Badescu, a spus ca nu are nimic impotriva ca Maria Costin sa intre in posesia locuintei sale, dar ca vrea sa nu se intimple ca in alte localitati, unde imobilele au intrat in posesiile altor persoane decit proprietarii de drept. „Cind va avea titlu de executare in baza hotaririi judecatoresti care a ramas definitiva, poate intra in posesia apartamentului. Asta se va intimpla oricum, pentru ca petenta a revendicat locuinta si in baza Legii 10/2001, iar retrocedarea este o chestie de timp“. Trist este ca acum, dupa aproape o jumatate de veac, este atit de greu sa se revina la normalitate. Acestea reprezinta adevaratele motive pentru care forurile internationale sint atit de reticente in privinta aderarii Romaniei in structurile euroatlantice. Este absurd sa credem ca europenii nu stiu ce se intimpla pe la noi.
