Orchestra simfonica a Filarmonicii „Oltenia“, sub bagheta dirijorului elvetian Boris Perrenoud, ofera melomanilor craioveni un concert cu lucrari pretioase din istoria muzicii universale, vineri, 17 martie, incepând cu ora 19.00, in Sala de concerte a Liceului de Arta „Marin Sorescu“. Programul contine: Uvertura operei „Ruslan si Ludmila“ de Glinka, Concertul nr. 4 in Sol major pentru pian, op. 58, de Beethoven, si Simfonia in Re minor de César Franck. La pian, Marlene Müller. Pentru melomanii craioveni este un eveniment muzical surpriza.
Un perfectionist in arta dirijorala
Boris Perrenoud s-a nascut in Elvetia, are 40 de ani, si este un perfectionist in arta dirijorala. Deja este elogiat de cei mai importanti critici muzicali ai lumii. A inregistrat o serie de CD-uri in compania „Russian Philharmonic Orchestra Moscow“, in urma cu cinci ani fiind apreciat drept „unul dintre cei mai talentati dirijori tineri editati de celebra casa de discuri SONY“.
Inca de la vârsta de sase ani, Boris Perrenoud a inceput studiul viorii. Harul sau incontestabil impreuna cu studiul permanent a facut ca la numai zece ani – când a sustinut primul concert in calitate de solist – sa se remarce ca solist exceptional. Insa, a fost atras mai mult de arta dirijorala. Astfel, la doar 14 ani, a dirijat primul concert, iar la vârsta de 17 ani si-a revolutionat contemporanii dirijând „Boston Symphony Orchestra M.I.T“ in Salzburg. Peste doi ani, acesta a obtinut Diploma de Licenta in specializarile: interpretare muzicala – vioara si teoria muzicii, iar la 22 de ani a absolvit cursurile de dirijat ale prestigiosului Conservator de Stat din Viena. Intrucât niciodata nu a avut sentimentul suficientei totale, Boris Perrenoud a urmat o multime de cursuri de perfectionare. Toate au fost importante din punctul sau de vedere, insa cele care l-au „amprentat“ cel mai mult au fost cursurile de la „Academia de Vara“ din Salzburg si cele de la „Tanglewood Music Institute“ din Statele Unite, unde a beneficiat de indrumarea unor muzicieni cu nume de rezonanta precum Leonard Bernstein, Fritz Leitner si Seiji Ozawa. A câstigat numeroase premii si distinctii internationale, insa spatiul nu ne permite sa le enumeram.
Boris Perrenoud a dirijat orchestre celebre, in sali celebre de pe toate meridianele, iar melomanii craioveni au sansa de a-l vedea vineri seara, dirijând orchestra Filarmonicii din Craiova.
O pianista formidabila
Marlene Müller provine dintr-o familie de muzicieni si a inceput sa studieze pianul inca de la vârsta de cinci ani, la Conservatorul din Bienne (Elvetia). A fost de doua ori laureata a concursului elvetian de muzica pentru tineri. Drept urmare, si-a perfectionat pregatirea muzicala la Conservatorul din Neuchâtel, la clasa profesorului Marc Pantillon. A obtinut Diploma de Licenta in specializarea pedagogie muzicala, Diploma Superioara si, previzibil pentru talentul sau, a cucerit „Premiul pentru virtuozitate“. Pentru o cariera artistica garantata, aceasta si-a continuat perfectionarea cu muzicieni renumiti, precum Paul Badura-Skoda si, in special, Naum Starkman, profesori ilustri ai Conservatorului „Piotr Ilici Ceaikovski“ din Moscova.
Se poate afirma ca pianista Marlene Müller are deja o cariera concertistica, insa, in paralel, desfasoara o activitate didactica la Conservatorul Neuchâtel. Repertoriul sau concertistic se caracterizeaza prin varietatea curentelor muzicale, incepând cu muzica preclasica pâna la muzica neoclasica.
Ingenuitatea compozitorului César Franck
Compozitorul francez César Franck s-a nascut in anul 1822 la Liège (Belgia). Mai târziu s-a stabilit in Franta, a devenit cetatean francez si, dupa o cariera artistica zbuciumata, a murit la Paris in 1890. Tatal sau a fost un modest functionar de banca si a dorit ca fiul sau sa devina un pianist virtuoz, de talia lui Franz Liszt. Astfel, Franck si-a inceput studiile la Scoala Regala de Muzica din Liège, iar la vârsta de 13 ani a ajuns la Paris, unde a intrat la clasa de pian a lui Zimmermann de la Conservator. In paralel, studia teoria muzicala cu Leborne. Rezultatele s-au vazut. La doar 16 ani a cucerit „Marele premiu de onoare pentru pian“, premiu care nu mai fusese decernat pâna atunci. Tatal sau aproape ca l-a „terorizat“ in ideea sustinerii de concerte. Prin urmare, Franck a parasit Conservatorul in 1842 pentru a concerta in diverse orase din Belgia si Germania, dupa care s-a reintors la Paris. A compus la comanda tatalui sau, insa lui Franck nu-i placeau piesele scrise. Tensiunile dintre el si tatal sau s-au accentuat, pentru ca nu l-a lasat sa se insoare cu fata pe care o iubea. Aceasta stare de fapt l-a determinat pe Franck sa renunte la orice sprijin din partea tatalui. Relatiile dintre ei s-au rupt complet, pianistul si compozitorul fiind obligat sa duca o viata destul de grea.
Suferinta si-a pus amprenta pe creatiilor sale muzicale. Astfel, Franck a compus lucrari religioase superbe, precum: Misa solemna, Andantino pentru orga, trei Motete, trei Imnuri pentru orga mare, o Misa la trei voci etc. Muzica religioasa pentru orga a reinviat in Franta. Din 1872, excelentul muzician a fost simultan profesor de orga la Conservator, organist la Saint-Clotilde si compozitor. A inceput sa scrie piese muzicale valoroase, poemele simfonice: „Le Chasseur maudit“, „Les Djinns“ si „Psyché“. Apoi, au urmat compozitii tulburatoare, celebre, precum: „Preludiu, coral si fuga pentru pian“, „Variatiuni simfonice pentru pian si orchestra“, celebra „Sonata pentru pian si vioara“, superba „Simfonie in re minor“, „Cvartet de coarde“, cele „Trei corale“, ultima lucrare insemnând si testamentul sau de compozitor. César Franck este considerat de criticii muzicali din toate timpurile ca fiind un artist de o sinceritate absoluta si un mare inovator in domeniul muzicii de camera.
Sunetul rafinat al lui Glinka
Compozitorul rus Mihail Ivanovici Glinka s-a nascut in 1804. A trait doar 53 de ani si a murit la Berlin. Glinka a fost autodidact in muzica si-a scris melodii rusesti si italienesti, chiar o sonata in doua parti pentru viola si pian. La vârsta de 26 de ani a plecat in Italia, pentru trei ani unde a descoperit operele lui Bellini, Donizetti, Rossini. La intoarcere a ramas in Berlin pentru a studia contrapunctul si a-si imbogati cunostintele muzicale. La propunerea unui subiect de catre poetul Jukovski, Glinka a compus muzica pentru opera „Ivan Susanin“, intitulata ulterior „O viata pentru tar“. A avut un succes de public fabulos la premiera pe scena Teatrului din Sankt-Petersgurg, in noiembrie 1836. In 1840 a compus muzica de scena pentru tragedia „Printul Holmski“.
Pe parcursul acestor ani a lucrat obsesiv la opera „Ruslan si Ludmila“, dupa o poveste de Puskin, care a fost prezentata publicului la sase ani dupa prima.
Orchestratia lui Glinka reflecta un simt al coloristicii sonore si al nuantelor care i-au adus chiar elogiile lui Berlioz.
La una dintre editiile Festivalului International „George Enescu“ a intervenit o schimbare de program neasteptata de nimeni. Astfel, criticii muzicali români au consemnat evenimentul neasteptat: „Filarmonistii bucuresteni au revenit pe podiumul Salii Mari a Palatului pentru a concerta sub bagheta unui faimos sef de orchestra, Sir Neville Marriner, al carui nume se leaga definitiv de fondarea nu mai putin celebrei Academy of St. Martin-in-the-Fields. A fost un câstig, intrucât una din importantele premiere ale actualei editii a reprezentat-o chiar invitarea unor dirijori reputati la pupitrul celor mai bune orchestre ale noastre. A fost un câstig ce s-a vazut de la primele acorduri ale uverturii operei Ruslan si Ludmila de Glinka, corzile infatisând un sunet rafinat care, prin calitate, a depasit chiar pe acela al unor formatii mai cunoscute prezente in festival“.
