Greu de gasit un caz social in Isalnita! Curent electric, canalizare, televiziune prin cablu, asfalt pe toate ulitele si ulicioarele, gradini imbelsugate. Si totusi, undeva, pitita intre doua case cochete, traieste familia Ivan…
Ingramadita intre doua casoaie de mai mare frumusetea, maghernita Ivanilor pare rasarita dintr-un vis urât, pe care nici un isalnitean nu l-a cunoscut pâna acum. O poarta rablagita sta sa se desprinda din ultima balama. Dincolo, printre gropi mustind de resturi de mâncare si trente putrezite, o jigodie se scarpina pe râia sângerânda. Schelalaind turbat a foame si frig, da sa intre in casa. Nu reuseste. Nu mai are loc. Inauntru este supraaglomerat!
Unul lânga altul, isi fac loc in patul care ocupa aproape toata camera doi copii frumusei si murdari, un barbat cam sifonat de somn si doua femei: Gheorghita, mama copiilor, si ma-sa, Mita. Asezati de-a doua – sa incapa – se uita unul la altul. Nu fac nimic. Nu au ce. Si de altfel, chiar de-ar avea, la ce bun?…
Directia a incercat…
Mita are 57 de ani. I-a murit barbatul de vreo doua veri, asa ca s-a mutat la fie-sa, sa aiba grija de copii. Anul trecut insa a facut-o lata: au gasit-o asistentii sociali de la directie tocmai dupa ce daduse peste cap câteva paharute de tuica. In mai putin de-o ora, femeia a ramas fara obiectul muncii, iar Gheorghita fara copii: Mitica, Florinus si Daniela – pruncul nascut cu numai o luna in urma – au fost dusi la Craiova. Prostita intr-un colt, Mita a ramas hohotind sa-si dea sufletul. Si-a revenit in simtiri numai dupa ce a terminat sticla, spre seara.
Gheorghita are 32 de ani. N-are carte si nici dupa munca nu se da in vânt. Pe Mitica l-a facut acum sapte ani, cu primul barbat. Casnicia nu a tinut prea mult – nici unul nu era pregatit sa intemeieze o familie. Femeia a mai incercat o data: a mai facut doi copii. Anul trecut, când s-a trezit fara nici unul, a realizat singurul lucru important din viata ei: isi iubeste copiii, chiar daca nu stie cum s-o faca. S-a judecat deci cu Directia pentru Protectia Copilului. In august s-a intors acasa doar cu baietii. Pe ma-sa n-a iertat-o nici azi pentru greseala de atunci. Nici nu crede s-o faca prea curând: a baut din tuica ei, luata din ajutorul social!
Stefanila Potorac e concubinul de-al doilea. Are 49 de ani si nu munceste. Când ii tiuie urechile de foame, o trimite pe Gheorghita sa mai indoaie zece nuiele de coviltire. Cu banii asigura tuica familiei, pe care nu-i prea place s-o imparta.
Mitica si Florinas sunt vai de capul lor. Stau acasa, ca la gradinita nu-i duce nimeni – pe primul pentru ca n-ar fi sanatos la cap de câte prostii face, iar pe-al doilea ca e prea cuminte. Cât e ziulica de lunga, isi fac de lucru cum pot – ba prin pat, tragându-se de bulendrele jegoase, ba prin curte, innamolind ce-a mai ramas curat.
Câtesicinci stau acum de-a doua pe patul cât camera. Mita, toropita de tuica, Gheorghita, abia gustata si Stefanila, o târa sifonat. Cum n-au nici ei ce face, Mitica si Florinas stau sa se zgâiasca la ei…
