Incercind simbata, 26 martie, sa intru la sedinta de alegere a Consiliului Local Caracal al PSD, am intrat in cladirea primariei. Prima persoana care m-a intimpinat (doamna Scarlat, fosta puternica activista de partid comunist) ma intreaba retoric daca sint delegat. I-am raspuns ca nu, dar vreau sa particip in calitate de membru de partid, fara a vota. Hmm, frumoasa alegere pentru a intimpina un partid aflat in proces de reforma.
Buuun, intru in sala, si, dupa ce ma uit de un loc liber inainte de a ma aseza, vreau sa fac si eu o fotografie unor persoane care erau la masa presedintilor. Nu de alta, dar asa, ca sa ne aducem si noi aminte peste timp, de ce a fost partidul asta si ce a ajuns, eu avind acasa fotografii de la cele mai frumoase evenimente de pe timpul campaniei din 2000 si ulterior.
Cind, ce sa vezi, un domn tare, tare infocat, sustine ca nu vrea sa fie fotografiat. Domnul acesta era din sala, dintre delegatii obisnuiti, postat imediat la intrare. Vrind sa fac o fotografie deasupra capului d-sale, ca doar eram imediat la intrare, ma trezesc bruscat in mod animalic si dintr-o lovitura (in care imi loveste tot animalic buza superioara pe partea drepta cu tot cu obraz) imi smulge aparatul de fotografiat si fuge strigind ca o sa imi ceara suma de 1.000.000.000 (un miliard) de lei daune morale ca l-am fotografiat. Scapind agenda in care incercam sa imi notez, fug dupa acest individ, care spunea urlind cit il tineau plaminii si gura ca asta constituie proba si hai sa mergem la politie. Brrr…. In ce poveste urita am intrat. Pai, eu am venit sa vad cum se mai reformeaza partidul si cind colo aproape ca sint batut. Hmmm, eu care facusem o serie de chestii in timpul meu liber, alergasem cu masina mea pentru tot felul de actiuni.
Dupa vociferari civilizate din partea mea si cam deplasate din partea lui, din care razbatea aroganta pe care tot incercam in mintea mea cea bulversata de atitudinea asta sa o justific si chiar ca nu gaseam, mergem la politie. Cu masina lui, ce elegant!
Si partea interesanta. Acest om are pina in 40 de ani, este profesor la cel mai bun liceu din oras, liceu la care au invatat atitia oameni cu care se mindreste acest oras. Si se mai lauda ca este conferentiar universitar (si altadata spunea ca si-a luat si doctoratul prin Franta).
Pai, stau eu asa si ma gindesc, fara aparatul de fotografiat, pe care mai aveam niste fotografii dinainte, fotografii private fara legatura cu politica si la care tineam foarte mult, ca daca are un astfel de comportament in care a savirsit trei fapte simultan, m-a insultat, spunind „ba“, vorbind la per tu, m-a lovit, m-a bruscat, mi-a luat aparatul si a fugit, spunind ca el are unul acasa mai scump, de vreo 100.000.000 de milioane si ca nu l-a furat. Vrea sa fie proba, sa il retina ca si corp delict (bai, ca sa vezi ce a ajuns o simpla fotografie in grup). Ce curaj sa mai ai sa dai copiii sa se formeze la o institutie de invatamint de stat?
Ce fel de cinste face acesta colegilor lui? Sau ce fel de om este cind zbiara, loveste si apoi fuge, spunind ca el nu fuge, merge la politie. Si mai scapa si aparatul pe jos. Zboara bateriile, aparatul ruleaza filmul inapoi ca apasase omul pe un buton. Doamne, cite poti sa patesti daca vrei sa faci o fotografie! Auzi, ca l-am fotografiat pe el intentionat.
L-am rugat sa inmineze aparatul de fotografiat politistilor. Dar d-l Soimu, politist recunoscut de toata lumea, il cunoaste numai pe acest Cuc Vientiu, nu si pe mine, un biet sef de personal de 31 de ani, cu licente in economie si drept, cu studii aprofundate pe resurse umane, toate facute la stat. Asa este daca nu esti prea bine cunoscut de toti politistii cu grade inferioare. Ce sa ii faci? Asta e! Vine comandantul politiei de sus, vede scena si saracul se amuza in sinea lui. Spune ca sintem oameni maturi, sa ne purtam serios, ca parca am fi niste copii. Si atunci omul cu aparatul de fotografiat se apuca si scrie, si scrie, si scrie! Si scriu si eu pe o alta masa, eu documentat si clar. Era simplu: lovit, jignit, bruscat. Apoi ii vine ideea sa mergem sa recuperam filmul din aparatul de fotografiat. Ne intilnim cu patronul unui centru foto, spune ca nu poate sa developeze, sa isi recupereze omul pozitia de film cu fotografia pe care poate intentionam sa o vind, poate, pentru calendare, pentru reclama la ziar sau mai stiu eu pentru ce.
Nu gasim in tot orasul un centru disponibil.
Ne intoarcem ca doi luptatori adevarati, ne luam locurile noastre, sedinta incepuse de ceva vreme si incepem sa ascultam amindoi cele spuse de unii membri PSD si unele ragete care se doreau cuvintari.
Iar la sfirsit amindoi iesim printre primii, schimbam impresii. Omul isi da seama ca nu voiam sa il fotografiez pentru cine stie ce calendare sau materiale. Nu vrea omul sa fie fotografiat!!! Apoi imi spune ca o sa il cunosc si o sa imi schimb impresia despre el. Sa dea Dumnezeu! Se pare ca omul isi da seama si ca nu sint ultimul fraier care urla pentru unul si pentru altul si realizeaza penibilul situatiei create. Eu rasuflu usurat ca omul imi inmineaza aparatul foto luat dintr-un salariu cinstit, aparat care totusi costa cam doua zile de munca la salariul meu. Fotografiase atitea lucruri frumoase pentru mine in ultimul timp, si la care tineam ca un profesor la stiloul sau. Sint multumit ca mi-am recuperat aparatul si filmul pe care si acum sper ca nu l-a stricat, ca un copil care si-a recuperat bomboanele si gindesc eu, asa: bai, politica asta are atit de multe implicatii intre membrii unor tabere. Oare pe ce legaturi cu lumea justitiei, care se crede independenta, o miza acest om? O fi pe legatura dintre un deputat si sotia sa magistrat? Pai ce legatura au cele doua?
Nu poti sa mai faci o fotografie ca gata! Iti cere un om un miliard de lei! Pai, domn profesor, numai ca sa platesti taxa de timbru trebuie sa iti vinzi celebrul aparat de fotografiat.
Si, in plus, ce parere ai de insulta, lovire si faptul ca ai smuls aparatul si ai fugit cu el? Publicasem undeva fotografia?
Ce creierasi or fi avut si parlamentarii cind au votat legea aia ca nu ai voie sa fotografiezi pe cineva decit daca ai acordul sau?
Si daca este un loc public, ca de pilda Primaria Caracal, in sala ei de sedinte, nu in grupul sanitar?
Domnule, te doare capul de ce pot invoca unii. Si mai sint si profesori, si conferentiari universitari.
Reactia unor persoane din sala la chestia asta? Nula! Da’ ce, ei au ceva civic? Se tot vorbeste de implicare, civism si atitea, si atitea. Basme fratilor! Ciolanul trebuie ros cit mai mult, cit mai puternic.
Unii se aduna ca sa fie adunati, iar cei care ar avea un cuvint de spus stau deoparte sau sint angrenati in fel de fel de incidente marunte si nimeni nu ridica problema serios. Schimbati oamenii. Altfel, soarta PUR sau PNT va fi aproape, ca tot viziteaza Ion Iliescu Caracalul.
