Marin Sorescu a afirmat că „Iona“ de la Naționalul din Craiova, spectacol conceput şi interpretat de actorul Ilie Gheorghe, este cel mai frumos spectacol cu „Iona“ care s-a realizat, manifestându-și admirația pentru talentul marelui actor craiovean. Duminică, Ilie Gheorghe împlinește 74 de ani.
llie Gheorghe şi Tudor Gheorghe sunt doi monştri sacri ai Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova. Gheorghe este, de fapt, prenumele amândurora. Ilie Gheorghe precizează: „Ca învăţător (prima sa meserie – n.r.), eram cunoscut tot cum sunt cunoscut ca actor, Ilie Gheorghe. O singură dată m-am numit Gheorghe (prenume), Ilie (nume), atunci când am lucrat timp de opt luni, cu contract, la un teatru din Anglia, unde am jucat în peste 100 de spectacole. Ei au socotit nefiresc să mă treacă pe afiş cu numele de familie înaintea prenumelui. Mie nu prea mi-a convenit, parcă nu mă simţeam în apele mele, vorba lui Sorescu, dar nu aveam ce face“.
Destin hărăzit de un inspector școlar din Galicea Mare
Pe 21 septembrie se împlinesc 74 de ani de când maestrul Ilie Gheorghe a văzut lumina zilei în casa părinților săi din Giubega-Dolj. „M-am născut într-o zi de sâmbătă, pe la ora 16.30… În acea zi de 21 septembrie 1940, tata se afla la Caracal, încorporat pentru a pleca pe front. Aflând de la un consătean că soția lui a născut un băiat, a fugit de la Cârcea, pe jos, până la Giubega, ca să mă vadă! A ajuns noaptea, ne-a văzut, ne-a îmbrățișat pe amândoi, apoi a plecat, tot pe jos, la unitatea militară din Cârcea, de unde, de fapt, dezertase! Apoi a plecat pe front… Mama rămăsese singură cu noi, copiii“, rememorează Ilie Gheorghe. El suține că își amintește de la vârsta de doi ani aproape tot ceea ce a făcut în copilărie: „Mama m-a învățat poezii de la vreo doi ani. Prima poezie, «Cercul…», o știu de la acea vârstă. Tot cam pe la doi ani și ceva, mă duceam cu mama când începeau oile să fete. Îmi amintesc și de o oiță… Berta, așa o botezase mama pe prima oiță pe care am văzut-o în viața mea. O luam iarna în casă, ca să nu se îmbolnăvească. Alergam cu Berta prin casă, inclusiv când ea intra sub pat. Mergeam după Berta în patru labe! Repet, asta se întâmpla la doi ani… Îmi amintesc și de alte evenimente din viața mea de copil, de la trei ani, de la patru ani ș.a.m.d. Poate n-o să mă credeți, dar mi le amintesc cu o luciditate extraordinară. Sunt și eu surprins…“.
Peste ani, Ilie Gheorghe a ajuns învățător. După o oră de inspecție, în care el s-a întrecut pe sine în a le explica copiilor lecția, inspectorul i-a schimbat viața, cum s-ar spune. Acesta i-a spus că și-a greșit cariera: „Vocația ta este alta, nu la catedră, ci pe o scenă de teatru…“. Îmi pare rău că nu-mi mai amintesc numele acelui inspector… Era din zonă, din Galicea Mare. L-am ascultat, am dat admitere la Institutul de Teatru (IATC), am reușit, l-am absolvit și așa am fost angajat actor la Teatrul din Craiova. Dacă nu ar fi existat acel inspector, ce destin aș fi avut? Probabil că aș fi rămas învățător și poate profesor. Oricum, rămâneam în învățământ, ca apostol. Nu-mi era rușine deloc. Mie îmi plăcea să lucrez cu copiii. Ei, peste ani am mai lucrat în învățământ, cu studenți însă. Reamintesc faptul că am fost câțiva ani buni (opt), din 1996, cadru universitar la Universitatea Craiova – Facultatea de Litere, Departamentul de teatru. Am profesat cu drag, m-am implicat în meseria de dascăl cu aceeași devoțiune cum am făcut-o în primii ani, ca învățor“.
Ilie Gheorghe a absolvit IATC în 1967, clasa profesorului Dinu Negreanu. A fost angajat la Teatrul Național Craiova în vara anului 1967, iar în stagiunea teatrală 1967-1968 a debutat în spectacolul „Opinia publică“, de A. Baranga, rolul Braharu. De atunci, a rămas credincios scenei craiovene pentru totdeauna, ajungând, conform site-ului Naționalului din Craiova, la cel de-al 114-lea rol (Martorul, Logicianul) din „Rinocerii“, premiera din această vară.
„Genetic, eu nu eram făcut pentru Capitală…“
Sărbătoritul de duminică a adăugat: „Am ajuns la Craiova în 1967, de unde n-am mai fost în stare să mai plec în nici o parte! Am avut oferte din Capitală. Nu m-am dus… Genetic, eu nu eram făcut să intru în grupuri de București… Am rămas la Craiova, la Național, un teatru pe care eu – și nu numai eu – îl consider mai institut decât… institutul de teatru! Când am venit, am găsit o școală de teatru aici. Am găsit actori uluitori: Remus Comăneanu, Manu Nedeianu, Ovidiu Rocoș… Am învățat de la toți, dar mi-am creat propria mea personalitate artistică care, iată, a ajuns inconfundabilă. În anii ’70, maestrul Radu Beligan mi-a propus să vin la Naționalul din Capitală. Mi-a oferit post pentru soția mea în învățământ și casă în Capitală… Am venit acasă, urma să decid dacă plec sau nu la București. Eram la masă cu soția și cu mama mea, cărora le-am spus despre oferta lui Beligan. Mama, din prima, aflată în capul mesei, a zis: «Du-te! Du-te…». Oltea, soția mea, a fost rezervată: «Faci cum crezi tu…». A doua zi dimineața, mama a venit la mine: «Mă, muică, eu aseară m-am cam grăbit când am zis să te duci la București. Vezi tu, din Craiova tu ajungi mai greu, adică mai rar, la Giubega, unde stau eu singură. Dar de la București!». Am reflectat bine asupra tuturor implicațiilor unei mutări intempestive într-o Capitală egoistă și nu am părăsit Craiova. Și nu regret! La Craiova mi-am făcut casă, aici s-au născut copiii, aici i-am educat frumos, le-am făcut un rost… Ce poţi să-ţi doreşti mai mult într-o viaţă? Bucureşti? V-am mai spus cu prilejul altui interviu: dacă ar fi să parafrazez titlul unui roman al lui Octav Dessila, aş zice simplu: Bucureşti, oraşul prăbuşirilor! Craiova? Cetate trainică pentru sufletul meu…
Mă întrebați cum m-am folosit de acești ani, 74? Marele Sorescu ar zice cum s-au folosit ei de mine! Eu m-am folosit de ei, ca să vă respect formularea, cu multă chibzuință, cu mult talent, cu mult spor. N-am pregetat nimic, i-am exploatat la maximum“.
„Bob Wilson m-a anulat total!“
În ultimii ani, două roluri interpretate de Ilie Gheorghe sunt considerate cele mai spectaculoase și reușite: Faust (jucat pe scena Teatrului Național „Radu Stanca“ din Sibiu), în regia lui Silviu Purcărete, și dublul rol, Martorul, Logicianul, din „Rinocerii“, premiera din această vară de la Naționalul din Bănie, în regia lui Robert Wilson. La care rol țineți mai mult, cel din „Faust“ sau cel din „Rinocerii”? La această întrebare, maestrul Ilie Gheorghe a spus: „Evident, țin la amândouă. Totuși, Faust mă reprezintă, ca actor, cu adevărat. Nu mă simt depersonalizat, nu mă simt marionetă, așa cum mă simt în «Rinocerii». În Faust, Silviu Purcărete a știut să speculeze perfect vibrațiile mele interioare, trăirile mele, puterile mele… În schimb, în «Rinocerii», regizorul Wilson m-a anulat total și a decretat astfel: «Degetul mic îl ții așa, degetul ăsta mare îl ții așa, nu îl miști deloc…». Eu încercasem să-l înduplec: «Știți, dar…». Bob a fost ferm: «Nu spuneți nimic, nu ascult nimic. Eu fac spectacolul!». Ăsta a fost regizorul Robert Wilson. Nu îl interesa decât forma, îl pasiona și se interesa doar de lumini, de ambient ș.a.m.d. Cuvintele din piesă nu l-au prea interesat. Dovadă: la toți actorii distribuiți le-a scos cuvintele din gură! La câțiva le-a lăsat câteva replici, acolo… Doar eu susțin spectacolul cu cuvinte din primul până în ultimul minut!“.
Wilson versus Ilie Gheorghe: „Sunteți unul dintre cei mai buni, cei mai mari (one of the best)“
În timpul ședinței de după avanpremiera spectacolului cu „Rinocerii“, Wilson a mulțumit tuturor celor implicați în proiect, de la actori la echipa tehnică. Actrița Gina Călinoiu (coordonator scenă în spectacolul „Rinocerii“), care asigura traducerea din engleză în română, a precizat: „După ce a mulțumit tuturor, Wilson s-a referit la actorul Ilie Gheorghe, despre care a spus: «Am lucrat cu foarte mulți actori, dar dumneavoastră sunteți unul dintre cei mai buni, cei mai mari (one of the best)»“. În contextul dat, Bob se referea, în special, la tehnica incredibilă și harul rostirii pe care domnul Ilie Gheorghe le are are, spunând: „Felul în care transmiteți textul, departe de a fi o simplă narare, îi dă spectatorului posibilitatea să-l descopere, să-l înțeleagă“. Wilson a precizat, de asemenea, că actorul Ilie Gheorghe, prin interpretarea sa, nu impune propria persoană (your own persona), lucru care creează spațiu pentru spectator, o dimensiune amplă în interiorul eului, care creează posibilitatea și libertatea de a reflecta asupra înțelesurilor acestui extraordinar text“.
La plecarea din Craiova, Wilson i-a dăruit un autograf lui Ilie Gheorghe:
„Ilie,
Activez în domeniul teatrului de 47 de ani şi consider că eşti unul dintre cei mai mari actori cu care am avut privilegiul de a lucra. Eşti genial. Îţi mulţumesc foarte mult. Felicitări!
Cu multă dragoste, al tău pentru totdeauna,
Bob“
