La un an de când stă departe de fotoliul de edil-şef al Craiovei din cauza acuzaţiilor de corupţie pe care i le aduc procurorii DNA, Antonie Solomon explică într-un interviu acordat GdS ce planuri de viitor are pentru primărie şi mărturiseşte că viaţa lui este monotonă acum.
GdS: Ce mai face Antonie Solomon, omul şi primarul?
Antonie Solomon: Primarul Solomon este în inactivitate, se întăreşte, acumulează energii. Omul Solomon cred că a depăşit momentul acela urât din viaţa lui, când peste şase luni a stat arestat pentru o presupusă faptă de corupţie.
GdS: Cum arată acum 24 de ore din viaţa dumneavoastră?
A.S.: Dorm şi mănânc bine. Am ajuns la 104 kg şi asta nu e bine pentru mine, deşi analizele sunt perfecte. Mă trezesc un pic mai târziu, pe la 6.30 – 7.00, mă uit la televizor, am devenit dependent de el, la 10.00 – 11.00, dacă este mai cald, fac o plimbare în cele două parcuri, „Romanescu“ şi Tineretului, după care trec pe la biroul meu din primărie, apoi acasă, apoi iar ies puţin prin oraş pentru că nu-mi mai face aşa plăcere. Dacă am întâlniri cu prietenii, le onorez, dacă nu, mă duc acasă, mă uit iar la TV, deci monotonie. Şi nu ştiu cum să o alung, eu, care eram o persoană atât de activă. Nu spun că sunt un primar extraordinar pentru oraşul ăsta, sunt atâţia oameni, cu sutele, mai frumoşi şi mai deştepţi decât mine, dar am iubit enorm oraşul. În politică am intrat cu o stare ca lumea, nu am fost persoana care să se ridice prin partid sau să se realizeze material venind într-o instituţie publică. Dar, ca şi meşterul Manole, cred că am îngropat mult suflet în realizarea acestei Craiove care se creiona ca una modernă, cu deschidere.
GdS: Şi acum cum vi se pare?
A.S.: Acum nu ştiu, e aşa, ca să fie, la capitolul etcetera.
GdS: Criza e de vină?
A.S.: Ei spun că au avut mai mulţi bani decât în 2009. Nu ştiu de ce, şi la voi la ziar, când scrii ceva, trebuie să-ţi placă în primul rând scrisul.
GdS: De ce nu vă place să vă mai plimbaţi prin oraş?
A.S.: Când văd mizeria şi… Nu e posibil să fie date afară 300 de persoane, atenţie, de la mătură. Când i-am întrebat, au spus că nu au avut soluţii. Un primar trebuie judecat după trei lucruri: salubrizare, ambient şi siguranţa pe stradă. După care, dezvoltarea depinde de bănci, credite, fonduri europene.
GdS: Mai păstraţi legătura cu Mărinică Dincă? V-a cerut sfatul vreodată?
A.S.: Nu la modul de sfaturi, că văd că şi-a intrat în rol, se plimbă cu maşina primarului, el e primar, nu viceprimar. Ce m-a scârbit e că toate promovările care s-au făcut au venit numai din armată. E ceva de pomina lumii! La Compania de Apă, preşedintele CA este unul Diaconu, directorul Buruiană e un băiat foarte bun, la RAT sunt Florescu şi adjunctul, la piaţă e un alt militar. E o încrengătură. Nu cred că PDL trebuie să se transforme în România Mare. Păcat de cei care au făcut imagine partidului şi lumea a crezut în ei. Parcă nu ar mai exista tineret, oameni de valoare.
GdS: Este Flavius Sirop, actualul director-administrator de la Salubritate.
A.S.: Nu-l ştiu pe băiatul ăsta, nu ştiu de ce s-au grăbit aşa. Lumea vorbeşte că Salubritatea se va privatiza, dar eu niciodată nu aş fi dat Serviciul de Salubritate din mână.
Cu ochii pe sondajele de opinie
GdS: Veţi candida la primărie?
A.S.: Acum mă gândesc la situaţia mea, pentru că mi se pare totuşi anticonstituţional să iei unui om dreptul la muncă, adică eu nu sunt numit într-o funcţie, eu sunt ales de oameni, iar în Codul de Procedură Penală se spune clar că aceste măsuri complementare se pot lua împotriva unei persoane când e condamnată sau şi-a ispăşit pedeapsa. După aceea, şi cu localitatea (interdicţia de a părăsi Craiova – n.r.) Adică dacă presupusa faptă a fost săvârşită la Craiova, de ce nu am voie să mă plimb în ţară? Doar nu pot să dau autorizaţii de construire la Bucureşti, Vâlcea sau Iaşi. Eu cred că se va rezolva. După aceea mă gândesc şi la perspectiva unui sondaj. Dacă într-un sondaj de opinie care se realizează zilele acestea nu voi avea minimum 70% înseamnă că Solomon nu mai este dorit de craioveni şi încerc să-mi văd de treaba mea. Poate că societatea mă redă familiei, pentru că eu nu am fost al familiei în această perioadă. Aici a fost marea mea greşeală, că atât de mult am pus oraşul ăsta pe primul plan şi primăria, iar familia mea nu a fost pe loc secundar, dar parcă au fost momente când mi-a lipsit şi am lipsit. Nu-i de ajuns să le asiguri nu ştiu ce bunăstare materială. E vorba şi de un sfat pe care să-l dai copilului, să stai şi cu nevasta în braţe atunci când trebuie, dar aşa… Am preluat un oraş căzut, în care nu mai credea nimeni. Ieşeai pe stradă, era dezastru. Şi am zis că nu se poate, trebuie să luăm taurul de coarne.
GdS: Domnul Berceanu, cu care nu vă iubiţi prea tare, pe dumneavoastră v-a anunţat candidat oficial al PDL…
A.S.: Aici nu e vorba de iubire. Cred că pe Berceanu l-am respectat. Am intrat în partid, am spus-o, din pricina lui Traian Băsescu şi pentru un verde-nrourat, melodia aceea care îmi plăcea mult şi o dansam pe la toate nunţile şi botezurile. După aceea, domnul Berceanu a făcut bine că a promovat tineret mult, dar dintre aceşti tineri nu cred că era bine să se bazeze pe oportunişti. Şi sunt foarte mulţi dintre aceia care îşi doresc să fie directori, miniştri. Băi, dar staţi puţin, ce aţi făcut voi pentru partidul ăsta? Când am intrat în partid i-am găsit cu patru consilieri, un senator şi un deputat. Le-am spus criteriile de performanţă, jumătate plus unu numărul de consilieri, primari, viceprimari şi culmea că pe municipiul Craiova am realizat un scor bun la alegerile generale, adică patru parlamentari din şase. Eu cred că nu e de ici-de colea. Iar Traian Băsescu a avut în Craiova 66.000 de voturi, Mircea Geoană – 80.000. Dacă mai aveam 7.000 de voturi, puteam să-l batem pe Mircea Geoană. Şi asta a fost durerea mare. Le-am explicat. Craiova a fost portocalie peste tot, drumul spre victorie, dar, la Constanţa, Traian Băsescu a câştigat în fieful lui Mazăre detaşat.
GdS: Vă dă încredere faptul că încă sunteţi considerat principalul om al PDL la Primăria Craiova?
A.S.: Mă bucur chiar. Ei ştiu bine că sunt un tip greu de strunit. Am o gură spurcată, dar niciodată nu aş trăda, aşa cum s-a spus. Au fost atâtea scenarii despre ce s-a întâmplat cu mine, că îmi venea să mă închin şi ziceam: Doamne, ajută-mă să trec peste momentul ăsta!
GdS: Acum sunteţi dat candidat din partea UNPR…
A.S.: Cine a spus asta?
GdS: Analiştii din Craiova.
A.S.: (râde) Nu am fost invitat atunci când a venit domnul ministru Oprea la şedinţa de alegeri şi a început să se interpreteze. Eu stau la PDL, dacă nu, mă retrag din politică. Nu pot să mă duc de colo-colo. Am o vârstă. Ce zice lumea de mine? Şi aşa eu am fost la PDSR şi la PDL. Pe mine nu m-au supărat doctrinele partidelor, ci unii oameni care mi-au făcut ce mi-au făcut atunci când am candidat. Au fost de o indolenţă extraordinară cei care ar fi trebuit să mă ajute. Şi am pierdut la 900 de voturi să nu ies primar din tur. Şi a trebuit să mergem în turul doi, când s-au unit toţi, dar am câştigat la 3.000 de voturi diferenţă. Bine şi asta. Este o performanţă, dacă stau să mă gândesc că Vasile Bulucea a câştigat cu 100 – 200 de voturi în turul doi.
GdS: Sunteţi supărat pe cineva pentru ce s-a întâmplat în ultima perioadă?
A.S.: Nu, n-aş putea. Nu am nici un fel de remuşcare şi nu port ranchiună. Poate aşa a vrut şi Dumnezeu să facă o protecţie. Se puteau întâmpla lucruri şi mai rele cu mine.
GdS: Aţi mai spus asta, dar totuşi cineva pare să fi orchestrat…
A.S.: Dacă a orchestrat, atunci a făcut atât de bine că nu o să aflu nici peste 40 de ani. Când o să mor eu, poate.
GdS: Mă gândesc că dumneavoastră credeţi asta…
A.S.: Poate şi eu îmi merit soarta. Nici eu nu am fost un tip aşa de corect şi am dat din gură şi am înjurat în stânga şi-n dreapta. Nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu. Este imposibil să ştiu cine a putut să-mi facă aşa ceva. Nici nu mă mai interesează. Pot să-i privesc în ochi pe toţi, am uitat.
GdS: Procesul pe fond nu a început nici acum, după un an.
A.S.: Nu am dat nici prima declaraţie. Astea sunt procedurile. Eu îmi doresc să dau declaraţii. Nu-mi explic de ce se face aşa. Domnule, este un dosar în care nu există denunţător, martor sub acoperire sau martor care să spună ceva despre Solomon. Nu există nimic practic. Mergem mai departe.
GdS: Cum vi se pare lupta politică la nivelul Craiovei?
A.S.: Parcă un pic mai elegantă, cu excepţia unor persoane care nu au o strategie clară şi au apucături şi ieşiri intempestive, ca la coride. Poate nu ştiu eu, există o faţă invizibilă, contactează presa, se uită ce şanse au. Nu vreau să vorbesc de senatori şi deputaţi, nici nu ştiu ce fac pe acolo, dar pe plan local mi s-a părut elegant Mihai Fifor, adică inclusiv cum îşi tratează adversarii politici. Şi Cristina Calangiu e o fată deşteaptă.
GdS: Candidatura dumneavoastră depinde de decizia judecătorilor…
A.S.: Judecătorii pot ţine dosarul şapte ani. Probabil, voi mai candida încă o dată la primărie şi tot nu se va stabili ce s-a întâmplat. Eu creasem o stare de spirit în instituţie şi în Craiova. Spuneam că cine nu ştie să zâmbească nu are ce căuta în primărie. Domne, când îţi vin contribuabilii ăia care se chinuiesc, pensionarii, şomerii să-ţi plătească tributul, nu-i umili şi nu le vorbi nu ştiu cum. Şi lumea a înţeles asta. Plus că mai aveau nişte sporuri, primeau tichete de masă. Acum nu mai au. Poate din cauza legislaţiei, poate a lipsei de curaj.
GdS: Ce aţi face dacă v-aţi întoarce săptămâna viitoare în primărie?
A.S.: M-aş apuca de ce înseamnă obligaţii ale primarului. Aş chema acest SRL acum, Salubritatea, toţi directorii de regii, directorii mei din primărie şi aş face o strategie pe două luni, să scoatem Craiova din impas. Din câte ştiu eu, au doar 80 de miliarde de lei vechi la asfaltări anul acesta. Eu lucrasem într-un an de 1.200 – 1.300 de miliarde de lei vechi. Craiova, dacă mai dura un an-doi, era pusă la punct la infrastructura rutieră. Dacă fac cu ţârâita, nu se alege nimic. Sunt aceiaşi bani cheltuiţi. Este logic.
GdS: Încep lucrările la pasajul suprateran…
A.S.: Eu nu vedeam acest pasaj aşa. Îl vedeam un monument de artă. Ar fi groaznic să vezi un mastodont de piatră în mijlocul Craiovei. Îl vedeam placat, luminat artistic, să fie vis. Dacă mă întorc, aşa va fi. Cea mai mare greşeală a vieţii mele ca primar a fost că nu am desfiinţat tramvaiul de pe Calea Bucureşti. Trebuia să-l fi trecut pe Rocadă. Iar aici făceam numai sensuri giratorii. Dacă tot facem centrul istoric, practic nu mai circuli. Ce câştigăm cu pasajul subteran dacă ăia vin şi se blochează? Apoi, pasajul nu trece pe sub calea de tramvai. O să vedeţi ce va fi. Când l-am întrebat, arhitectul mi-a spus că ar fi fost nevoit ca pasajul să iasă la Tărăncuţa. I-am zis: „Băi, trebuia să ieşi unde voiai, dar îl făceai aşa cum trebuie“. Eu am aprobat gândirea. Iar cei care se laudă, e foarte bine, e munca lor. Eu nu am făcut nimic în această primărie, am stat şi am aplaudat. Eu şi când am pus o floare s-a prins.
Fascinaţia pentru Băsescu
GdS: Au fost sesizări la instanţă în care eraţi acuzat că veniţi în primărie… Vă interzice instanţa să intraţi în primărie?
A.S.: Nu, instanţa spune să nu particip la decizii. Sunt monitorizat tot timpul, să nu intru în legătură cu martorii. Unde să stau, pe stradă? Am întrebat de zece ori.
GdS: Sunt oameni care înainte vă sunau şi acum nu o mai fac?
A.S.: Da, da, da.
GdS: Prieteni?
A.S.: Băiatului meu i s-au închis telefoanele. S-a trezit în situaţia ca tatăl lui să fie arestat, iar cu excepţia a două-trei persoane… Şi atunci am zis că trăim vremuri urâte şi că nu meritam să fiu tratat aşa.
GdS: Varianta neoficială este că vi s-a tras de la contractele cu Delta ACM. Dacă vă întoarceţi la primărie, veţi avea mai multă grijă la aceste licitaţii?
A.S.: Dar nu pot să mă implic. Pe cuvânt de onoare! Jur! Să spună cineva din primărie dacă am spus să câştige cineva anume…
GdS: Mai credeţi în justiţie?
A.S.: Cred în justiţie. Uşor, se va face dreptate în România.
GdS: De ce credeţi că procurorii nu au făcut flagrant în cazul dumneavoastră?
A.S.: Puteau să o facă, pentru că patru ani m-au ascultat, nu şase luni.
GdS: Pe Traian Băsescu îl mai iubiţi?
A.S.: O să vi se pară paradoxal, dar este persoana care m-a fascinat. Şi cred că acest om a dorit să facă ceva în ţara asta. Să zică: „Bă, stop cu hoţia!“. Eu ţin foarte mult la el. Dar de unul singur e greu.
GdS: De ce paradoxal?
A.S.: Păi or să spună toţi că, i-auzi bă, că e cel mai… cum să nu-l iubeşti pe Traian Băsescu?
GdS: Nu, lumea o să spună că vă daţi bine pe lângă el…
A.S.: Păi de ce? Nu Traian Băsescu mă pune primar. Am avut o relaţie extraordinară. Ca preşedinte de ţară, să te bage în seamă… să te respecte. A venit de şapte – opt ori, a venit la mine acasă, am fost la o invitaţie cu familia şi chestia asta nu poate să dispară niciodată. Şi o să vă demonstrez în timp că tot aşa va fi.
GdS: Ce v-ar putea reţine să mai candidaţi?
A.S.: Nevastă-mea. Se roagă pe la biserică să nu mai ies primar, să plec din primărie. Şi ştiţi că rugăciunile femeilor sunt ascultate 80%.
GdS: Şi cum o să găsiţi rezolvarea?
A.S.: Nu ştiu… Asta e marea dilemă. Mi-a spus clar să nu mai audă de ea. În 2000, când a auzit că voi candida la primărie, nu a vorbit cu mine două săptămâni. Dacă voi candida la primărie, o voi face numai din partea PDL.
GdS: Aţi dori să mai spuneţi ceva ce nu v-am întrebat în acest interviu?
A.S.: Aş dori să le transmit „La Mulţi Ani!“ tuturor craiovencelor, să aibă parte de o primăvară frumoasă, cu zile senine, şi să se bucure din suflet, alături de cei dragi!
