«Briuletul» – mindria locuitorilor din Celaru, dat uitarii de mai-marii culturii oltene
Grupul folcloric barbatesc «Briuletul» din Celaru este vestit nu doar in judet si in tara, ci chiar peste hotare, unde a dus faima frumusetii folclorului romanesc. Cind grupul apare la televizor, celarenii se sting in jurul micilor ecrane sa-i vada pe consatenii lor, cu care se mindresc. Numele i se trage de la denumirea unui joc popular, cel mai indragit pe meleagurile oltenesti dupa sirba.
Infiintat in 1987, initial a fost un cor al Caminului cultural din Celaru. Reunea 60 de barbati din localitate, greu de adunat toti deodata. „Am selectat doar 14 dintre ei, cei mai buni, cu care am lucrat mai departe“, spune Ilie Bartos, profesor si consilier local, conducatorul si sufletul grupului.
Ca repertoriu, grupul folcloric barbatesc «Briuletul» a abordat in primul rind cintece populare din zona – despre nas, mire, mireasa – asa cum se cintau si inca se mai cinta pe la nunti, dar si cintece de dragoste, cintece cu si despre cai – pentru ca aceste animale au facut intotdeauna parte din viata celarenilor – ori cintece de haiducie. Nu lipsesc insa din repertoriu melodiile celebre din folclorul traditional, in special cele cintate odinioara de Ion Luican si Ioana Radu: „De trei ori potcovii calul“, „Murgulet, calutul meu“, „Geaba-i luna, geaba-s stele“, „Asta-i sara de pe urma“, „Bordeiasul“, „Trenule, masina mica“ si multe altele.
Un fost primar – membru al grupului
«Briuletul» a purtat frumusetea folclorului oltenesc atit in tara, cit si peste hotare. De trei ori a participat inainte de Revolutie la faza pe tara a festivalului Cintarea Romaniei si de fiecare data a fost premiat – de doua ori ocupind locul II si o data locul III. Dupa 1990, ansamblul a fost invitat la mai multe editii ale festivalurilor „Maria Tanase“, „Ioana Radu“, „Florile Govorei“, dar si peste hotare, la „Festivalul vlahilor“ de la Vidin-Bulgaria.
Actuala formatie reprezinta a treia generatie a grupului. La inceput, majoritatea membrilor erau dascali. Apoi, intre membrii ansamblului au fost cuprinsi un profesor, un mecanizator, un salariat de la Posta, un preot, ba chiar si un frizer, cu virste cuprinse intre 20 si 60 de ani. Chiar si un primar al comunei – Mircea Gird, actualul secretar al Consiliului Local Celaru – a fost membru al grupului. Acum, la o noua schimbare de generatie, oamenii de baza au ramas, in afara profesorului Bartos,
Primul album, in prag de lansare
Membrii ansamblului «Briuletul» se pot lauda ca au si costume populare potrivite. Pe linga asa-zisul „costum de lada“ – camasi lungi, pantaloni, bete, caciuli – au reusit, gratie unui alt consatean, Viorel David, acum ajuns director la ARTEGO Tirgu Jiu, sa-si confectioneze costume de Romanati: camasa cu sabace (un fel de broderii cu gaurele) si iepingele facute la Tismana.
Cea mai mare dorinta a lor a fost sa-si lanseze un album. Visul acesta este acum aproape de realizare, in mai putin de doua saptamini urmind sa apara pe piata un CD, inregistrat in studioul vilceanului Constantin Ionescu. CD-ul cuprinde piese traditionale, incepind cu imnul oltenilor, „M-a facut mama oltean“, „Balada lui Iancu Jianu“, „Spune, spune, mos batrin“, „Zarzarica, zarzarea“, si terminind cu piese din repertoriul lui Zavaidoc. Intr-un viitor apropiat se intentioneaza scoaterea pe piata a unui nou album al grupului, dar si un prim album al profesorului Ilie Bartos, conducatorul ansamblului «Briuletul».
„Ne dorim doar sa cintam…“
La recent incheiata editie din acest an a festivalului craiovean „Maria Tanase“, ansamblul celarean «Briuletul» – singurul grup folcloric local barbatesc din Dolj – n-a fost insa invitat, desi faima sa a depasit de mult granitele Romaniei. Nici macar conducatorul grupului, Ilie Bartos, n-a primit invitatia de a veni la acest festival, cu toate ca a fost laureat al festivalului cu exact 30 de ani in urma, cind – culmea! – a primit premiul de popularitate pentru melodia „Cind eram tinar baiat“, culeasa chiar de el, exact aceeasi care i-a adus acum unui tinar oltean premiul de popularitate din acest an. „Macar sa fi mentionat ca este vorba de o melodie culeasa de mine, m-as fi multumit cu atit, dar nici asta nu s-a facut la festival“, spune, cu mihnire, profesorul Bartos.
Aceeasi tristete il incearca pe Ilie Bartos si atunci cind se ginsponsorizare a grupului, venite din partea multor oameni de afaceri ai judetului. Printre acestia il mentioneaza si pe magnatul agriculturii doljene, Mihai Anghel, „care de ani de zile ne duce cu vorba ca ne va ajuta sa scoatem un album, dar toate promisiunile lui in acest sens au fost desarte“. Membrii grupului n-au disperat, gasindu-se pina la urma iubitori ai muzicii populare oltenesti care sa-i ajute la editarea albumului mult visat.
Cit despre planuri de viitor, Ilie Bartos spune doar atit: „Ne dorim doar sa cintam, sa-i facem pe cit mai multi sa iubeasca muzica populara olteneasca“.
Un muzeu valoros – pe cale de a fi dat uitarii
Una dintre cele mai deosebite expoziþii ale Olteniei se aflã la Celaru. Muzeul Vetre Strãmoºeºti, poate unicul muzeu comunal din zonã, cuprinde vestigii ale trecutului romanilor de pe aceste meleaguri.
Muzeul Vetre Strãmoºeºti din Celaru a fost infiinþat in 1912 din iniþiativa dascãlului Marin Georgescu ºi a soþiei lui, Zenobia, care s-au gindit sã le ofere generaþilor viitoare o mãrturie a istoriei locurilor. Multe dintre obiectele expuse atunci s-au pãstrat pinã astãzi, lor alãturindu-li-se altele. Colecþiile au stat inghesuite intr-o salã de curs a vechii ºcoli din comunã, pinã in 1991, cind primãria a pus la dispoziþie etajul cu cele nouã sãli al clãdirii grãdiniþei din satul Marotinu de Jos. Accesul este insã ingreunat de faptul cã, pentru a ajunge la muzeu, trebuie sã sari peste un ºanþ ºi sã treci prin iarba de o jumãtate de metru inãlþime, edilii locali nereuºind pinã acum sã amenajeze o cale de acces pe mãsura valorii inestimabile a exponatelor muzeului.
Expoziþia a putut fi structuratã in funcþie de profilul exponatelor, vizitatorii putind admira primele obiecte de uz casnic ºi unelte folosite de oamenii de prin partea locului, documente care atestã istoria comunei, douã colecþii valoroase de icoane pictate pe lemn, dar ºi obiecte de cult, cãrþi de patrimoniu, hãrþi, o bogatã colecþie de numismaticã, artefacte din perioada cuceririi romane, o colecþie de roci, etc.
Ancuþa are grijã de tot
Muzeul este acum pe miini bune, pentru cã a fost lãsat in grija profesorului de matematicã Victor Ancuþa, acum pensionar, un mare admirator al istoriei locurilor. El este administrator, paznic, ghid ºi restaurator la nevoie, muncind cu pasiune fãrã sã fie plãtit timp de aproape zece ani. Conducerea primãriei s-a gindit cã ar trebui totuºi rãsplãtit pentru activitatea sa, retribuindu-l – dupã buget – cu 600.000 de lei pe lunã, bani pe care Ancuþa ii foloseºte tot in beneficiul muzeului.
Fiecare obiect are o istorie a lui, bine cunoscutã de profesor, bucuros intotdeauna sã o impãrtãºeascã ºi celor din jur. Ancuþa nu are insã aptitudini de ghid, nereuºind sã dea explicaþii ºtiinþifice cu privire la obiectele expuse. Iar marea lui durere este cã nu are bani suficienþi sã restaureze o bunã parte din obiectele expuse.
„Multe dintre exponate au inceput sã se degradeze ºi ar trebui restaurate, insã pinã acum nu s-a reuºit nici mãcar o datare a lor ºi asta pentru cã specialiºtii nu prea vin pe aici. Ar trebui fãcutã o evaluare a colecþiei ºi restaurat ce se poate restaura. In muzeu sint expuse obiecte din lemn care incep sã putrezeascã. Avem costume populare vechi pe care nu le putem spãla cu sãpun ori detergent pentru cã s-ar distruge þesãtura“, a spus el.
Direcþia pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu a judeþului Dolj a contribuit anul trecut cu peste 100 de milioane de lei la restaurarea citorva obiecte. Printre acestea se aflã citeva cãrþi bisericeºti foarte vechi, arme de luptã ºi paftale din argint, dar ºi monede romane descoperite pe dealurile din zonã. Dar banii s-au terminat ºi nu sint ºanse de a fi acordate alte fonduri anul acesta.
Comori ale trecutului comunei
Chiar dacã specialiºtii nu se inghesuie sã vinã la Celaru, Ancuþa ºtie cã multe dintre obiecte sint deosebit de valoroase. Printre ele se regãsesc o evanghelie de pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, un fruntar de bordei, o maºinã de cusut veche de 200 de ani (repusã in stare de funcþionare tot de Ancuþa), un picior de pat cu ascunzãtoare pentru bani, dubla lui Cuza (un fel de bãnicioarã) ºi o foaie de zestre.
Intr-o incãpere se aflã reproducerea interiorului unei gospodãrii de altãdatã, care parcã-i aºteaptã pe þãrani sã se intoarcã de la muncile cimpului. Masa este pusã, caucul de apã se aflã in cui, þestul ºi pirostriile se gãsesc alãturi, iar pe perete stau agãþate pãlãria, bita ºi chimirul capului familiei.
Muzeul stã acum mai mult inchis pentru cã vizitatorii sint foarte rari. Dar cei care vor sã admire aceste adevãrate comori ale trecutului e suficient sã strige la poarta profesorului, in spatele clãdirii muzeului, iar Victor Ancuþa va da imediat fuga sã deschidã. Cãci un asemenea muzeu sãtesc nu s-a mai vãzut in tot judeþul, poate chiar in toatã Oltenia.
Locuri de recreere pentru sãteni
Consiliul Local Celaru va folosi o parte din bugetul pe 2003 in vederea amenajarii, in centrul localitatii, a unor parcuri publice. Pe terenul viran din fata Scolii cu clasele I-VIII Celaru au fost in mare masura incheiate lucrarile pentru realizarea unui parc public, cu o fintina arteziana mare in centru, alei betonate, banci si poduri peste cursul de apa care strabate zona. Sursa de apa o constituie o fintina sapata cu mai mult de un secol in urma, de unde apa este extrasa de la peste 40 de metri adincime. Forta de munca necesara realizarii acestui obiectiv este reprezentata de beneficiarii ajutorului social.
Nu departe se afla o biserica, purtind hramul Sfintul Nicolae, ce dateaza din anul 1780, monument istoric aflat acum intr-un stadiu avansat de degradare. Construita de sirbi din caramida specifica, foarte subtire, biserica – ale caror ziduri depasesc un metru in grosime – urmeaza sa fie reparata, refacindu-i-se si turla, doborita de o furtuna puternica cu mai mult de 20 de ani in urma. In jurul bisericii, pe terenul care a apartinut odata casei parohiale, edilii locali intentioneaza sa amenajeze un alt parc public.
Anul viitor vor debuta si lucrarile de reamenajare ale Teatrului de vara, care va fi, practic, darimat si reconstruit, urmind sa serveasca nu doar pentru prezentarea unor spectacole in aer liber, ci si pentru proiectarea unor filme, devenind astfel primul cinematograf satesc in aer liber din judetul Dolj.
