La Rupturi nu se găseşte apă nici cit să-ţi potoleşti setea
Organizaţia Mondială pentru Agricultură şi Alimentaţie (FAO) a estimat că, in aproximativ 30 de ani, va fi necesară o creştere cu 60% a cantităţii de alimente pentru a hrăni populaţia Terrei. Această creştere va fi obţinută prin dezvoltarea unei agriculturi intensive, bazate pe consumul de apă pentru irigaţii, in condiţiile in care in numeroase ţări apa devine deficitară. Organizaţia Mondială crede că, doar prin folosirea unor metode de irigaţii mai eficiente, care să permită un consum de apă optim, omenirea poate obţine un surplus de alimente de 14%.
In Romania, principala sursă de alimentare este apa de suprafaţă. Anul trecut s-au consumat 7,5 miliarde de metri cubi de apă, din care populaţia a consumat 1,67 miliarde mc, industria – 4,78 miliarde mc, iar agricultura -1,05 miliarde mc. Anul 1989 a reprezentat virful de consum de apă pentru că atunci s-au utilizat 20 de miliarde mc. Scăderea drastică a consumului de apă a fost cauzată, in principal, de diminuarea activităţii economice. Tot anul trecut s-a constatat că gradul de utilizare al apei de către populaţie a fost de 83,5%. Dezideratul Romaniei este acela de a ajunge cit mai curind la nivelul de consum al apei din anul 1989, care, cel puţin teoretic, denotă o dezvoltare a economiei mai mult decit mulţumitoare.
Aşezat intre şapte piraie, satul nu are apă
In satul Rupturi din comuna Murgaşi nu au mai rămas decit 45 de case in care trăiesc in majoritate oameni bătrini. Nu e dispensar, nu e telefon, nu e magazin, nu e nimic din ceea ce a adus civilizaţia in sate. De mai mulţi ani sau mai bine zis de cind se ştie satul nu s-au putut săpa fintini pentru că pinza de apă este la peste 40 de metri adincime. Cine a avut putere şi bani a săpat fintina din care abia dacă poate să bea apă şi să-şi adape vitele. Familia Miţei Oprescu are 13 vaci pe care le duce iarna şi vara undeva pe vale, la adăpat. „Satului nu trebuia să i se spună Rupturi, ci Aruncaţi, că sintem aruncaţi pe dealul ăsta de Dumnezeu. Că nu avem apă este una, dar dacă se mileşte Cel de Sus şi dă ploaie nimeni nu mai poate intra in sat şi nici ieşi. Cind vin animalele de la păscut, iţi este milă să te uiţi la ele. Parcă sint tăvălite in noroaie. Dacă sintem aşa puţini, cine să dea bani pentru noi? Trăim din ce luăm de pe animalele pe care le creştem şi pe care le vindem pe nimic. Cel mai apropiat tirg este la Melineşti. Ca să ajungem acolo, plecăm cu căruţa de la miezul nopţii, ca să fim şi noi in rind cu lumea“, zice dada Miţa. Şapte piraie şi-au făcut albie lingă sat, dar, ca un blestem, in sat nu e apă. Incet, incet, sătenii din Rupturi vor cobori unul cite unul in vale, la cimitir, iar pe deal nu vor mai rămine decit ruinele a ceea ce azi se cheamă Rupturi.
Legislaţia agricolă nu ajunge pe dealurile Murgaşiului
Observind ca s-au distrus structurile organizate ale agriculturii romanesti fara a se reusi sa se puna ceva in loc in ultimii 13 ani, guvernantii au dat tot felul de ordine, ordonante si hotariri, unele in vigoare doar citeva luni.
In Dolj, in sectorul de stat au disparut pasarile si urmeaza porcii, oile si bovinele. Daca numarul animalelor disparute din sectorul de stat s-ar fi regasit in sectorul privat nu ar fi fost nici o nenorocire, dar ce a disparut de la stat s-a pierdut pentru totdeauna. Degeaba Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 108/2001 a creat anumite facilitati teoretice pentru cei care-si vor constitui exploatatii zootehnice, ca ideea nu a prins. Crezind ca taranii nu-si achizitioneaza animale de matca, juninci si scrofite, precum si utilaje necesare in zootehnie, ministrul agriculturii a mai dat un ordin, nr.141/2002, care prevede acordarea de alocatii de la bugetul de stat (subventii) pentru achizitionarea acestora. Nici aici nu s-a inghesuit lumea pentru ca la nivelul judetului, anul trecut erau in curs de avizare doua miliarde de lei pentru achizitionarea de animale si 254 de milioane de lei pentru achizitionarea de instalatii zootehnice.
Un alt act normativ de pe urma caruia statul nu a cheltuit mai nimic pentru Dolj a fost HG 54/2002 privind sistemul de acordare a primelor si subventiilor pentru livrarea de produse animaliere la fondul de consum si stimularea activitatii de reproductie. Pe baza acestui act normativ, anul trecut s-au facut demersuri la nivel de judet pentru obtinerea ca subventie a sumei de 923 de milioane de lei. Din aceasta suma, pentru porci nu s-au cerut decit 23 de milioane de lei.
Cit despre OUG nr. 168/2001, prin care se puteau atribui cu titlu gratuit constructiile zootehnice, cu conditia sa pastreze obiectul de activitate, s-a demonstrat ca nici macar pe degeaba oamenii nu mai vor constructii. Din 21 de ferme zootehnice au fost atribuite opt, iar din 127 de adaposturi nu au putut fi atribuite decit 23. Din 2002, an deosebit de secetos, numarul animalelor din judet s-a injumatatit deoarece taranii, ca sa nu le moara vacile in grajd, le-au vindut pe nimic. Incoltiti de saracie, oamenii nu se mai pot gindi decit la ziua de miine. Pina la dealurile Murgasului se topeste toata legislatia agricola, iar oamenii traiesc ca in urma cu 200 de ani!
Deşi morţi de două luni
Curcanii familiei Lăutaru produc in continuare venituri de o sută de mii de lei pe lună
Cei aproximativ 150 de locuitori ai satului Veleşti care beneficiază de ajutorul social primit de la stat işi fac normele obligatorii in folosul comunităţii ori de cite ori sint solicitaţi de Primăria Murgaşi. Nemulţumirea lor este legată de modul in care s-au făcut anchetele sociale. Maria Lăutaru din Veleşti spune: „ Cind a venit comisia de la primărie să facă anchetă socială, am spus să nu-mi treacă la venit curcanii că-i tai de Paşti. Ei nu au vrut, i-au trecut şi mi-au oprit cite 100 de mii de lei pe fiecare lună, că cică atit mi-ar aduce mie curcanii ca venit. La Paşti am tăiat curcanii, deci am rămas fără acel venit, iar ei imi opresc in continuare o sută de mii de lei ca şi cind curcanii mei ar mai trăi şi azi. De ce nu vine cineva să vadă că nu-i mai am?“ Pentru că plata ajutorului social era restantă, oamenii vociferează şi se pling la cine-i ascultă. Şi pentru că de regulă nu-i mai ascultă nimeni, ei rămin in continuare la mila consiliului judeţean, care are sau nu are banii promişi de guvern săracilor.
In timp ce primarii comunelor doljene se pling că au drumuri proaste
Uniunea Europeană pune la dispoziţie zeci de milioane de euro
UE pune la dispoziţie zeci de mii de euro, prin programe pentru dezvoltarea şi imbunătăţirea infrastructurii rurale, care aşteaptă să fie solicitaţi de primăriile doljene. Proiectele care pot primi finanţare nerambursabilă prin programul amintit sint legate de construirea de drumuri de interes local şi modernizarea drumurilor existente, alimentarea cu apă in sistem centralizat in zonele rurale şi de canalizări sau modernizarea celor deja existente. Pentru că primarii se tem de contribuţia locală la finanţarea acestor proiecte, trebuie să spunem că decontările cheltuielilor de proiectare şi a studiilor de fezabilitate se fac de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei. Comuna Murgaşi se străduieşte de mai mult timp să obţină fonduri destinate aducerii la normalitate a zecilor de kilometri de drumuri care fac legătura intre cele şapte sate.
Biserici adormite
Construită in urmă cu 200 de ani prin strădania familiei Căpitănescu, biserica din cimitirul Veleştiului păstrează incă urmele de frescă. De zeci de ani nu se mai face nici un fel de slujbă in ea pentru că in mijlocul satului s-a construit o altă biserică avind acelaşi hram- „Adormirea Maicii Domnului“.
A rămas in valea satului, să străjuiască sufletele adormiţilor ce şi-au găsit odihna in cimitir. De o frumuseţe aparte, in ciuda stării de degradare continuă, biserica in formă de corabie a rămas pustie.
Şiţa de pe acoperiş a inceput să se rupă, iar in sfintul altar picură apa. O biserică identică a fost construită in aceeaşi perioadă, la numai ciţiva kilometri, pentru sătenii din Rupturi.
La Rupturi, din cind in cind, mai bat clopotele, semn că biserica incă nu doarme. Atita timp cit in sat mai sint 45 de case, pe valea Germătăluiului se mai aprinde incă luminare!
1.400.000 de lei ca să te ducă la groapă
Biserica din Rupturi are aproape 200 de ani. A fost ctitorită de familia Căpitănescu, oameni cu stare de prin partea locului, şi aşezată pe valea piriului Germătălui. In formă de corabie, acoperită cu şiţă, biserica are şi acum frescele originale. Cum oamenii s-au impuţinat, biserica a rămas fără paroh, serviciile religioase fiind făcute de preotul Dumitru Popescu din satul Veleşti. Ar fi bine şi aşa, numai că sătenii, din ce in ce mai săraci, şoptesc cui ii ascultă că s-a lăcomit popa.
„Pentru o inmormintare cere 1.400.000 de lei, chiar dacă ai sau nu. La unii le face reducere cu o sută-două, dar mai mult nu lasă, că zice că e parohia săracă. Inmormintarea e mare necaz pe capul omului. Ar trebui să i se dea ordin ca măcar la groapă să ne ducă pe gratis că viaţa e destul de scumpă. Pentru că nu avem incotro, vindem ce avem şi-i plătim că nu putem ingropa mortul ca pe un ciine“, spun oamenii necăjiţi. Nici măcar popa nu-i mai inţelege. In multe sate, oamenii se pling de taxele mari pe care le percep preoţii pentru a fi alături de ei la cel mai mare necaz, inmormintarea. Enoriaşii vor ca preoţii să aibă salarii, iar serviciile religioase să fie făcute gratuit şi pentru cel sărac, şi pentru cel bogat.
Preoţii ar scăpa in felul acesta de bănuiala insuşirii unor sume de bani, jecmănelii in momente in care şi pietrele lăcrimează, iar cel care işi inmormintează morţii creştineşte nu ar mai trebui să-şi vindă şi cămaşa de pe el. Taxele pentru serviciile religioase ar trebui percepute la momentele fericite din viaţa unui om, botezul şi cununia.
In curind, ELECTRICA va plăti casa lui Oprescu
Casa lui Grigore Oprescu, din satul Rupturi, comuna Murgaşi, a devenit atracţia satului. De mai mulţi ani, un stilp ce aparţine, după toate probabilităţile, SC ELECTRICA s-a inclinat atit de mult spre casa omului, incit in sat s-au făcut şi pariuri pe ziua cind se va prăbuşi peste el.
Atit familia Oprescu, cit şi Primăria comunei Murgaşi au sesizat situaţia la ELECTRICA şi rezultatul a fost cel pe care-l vedeţi şi azi in fotografia alăturată. Poate managerii de la societatea care are in proprietate stilpii consideră că este mult mai ieftin să reconstruiască locuinţa lui Oprescu decit să aducă in poziţie verticală stilpul cu pricina!
