Astazi este termenul final pe care Consiliul de Securitate l-a stabilit pentru dezarmarea Irakului. Potrivit jucatorilor principali, care stabilesc mersul evenimentelor mondiale, este posibil ca sansa lui Saddam sa fie marita cu „foarte, foarte putin“. Aceasta inseamna ca astazi sau miine nu va fi razboi. Potrivit unor surse din comandamentul american, coalitia condusa de SUA isi va incepe invazia masiva in Irak inainte ca toate trupele aliate sa fie pe pozitii. Atacul va fi condus de catre locotenent-general Willia Wallas. Spre deosebire de razboiul din Golf din 1991, de aceasta data comandamentul american va organiza campania cu atacuri mai puternice ale unor unitati mai putin numeroase, sprijinite de masive atacuri aeriene. In zona din jurul Irakului sint amplasati peste 225 de mii de soldati americani, dintre care 130 de mii se afla in Kuweit, iar subunitatile britanice au 25 de mii de oameni.
Atacurile aeriene pot fi infaptuite de aproximativ 1.000 de avioane de la bazele militare aeriene si de pe cele cinci portavioane din zona. Pentagonul are intentia ca in primele 48 de ore sa fie aruncate 3.000 de bombe cu orientare precisa. Bombardierele grele vor intreprinde atacuri impotriva palatelor prezidentiale si alte locuri unde sint concentrate unitati militare irakiene.
Atacul de la sud va fi efectuat printr-o lovitura principala din Kuweit indreptata spre Basra, dupa care trupele se vor indrepta spre Bagdad si spre desertul de vest.
Atacul de la nord este posibil sa nu se infaptuiasca daca, pina la inceperea actiunilor militare, Turcia nu va permite Statelor Unite ale Americii sa foloseasca teritoriul ei. Citeva zeci de nave cu armament greu pentru divizia a patra de uscat a SUA se afla linga tarmurile Turciei, in asteptarea hotaririi politice de la Ankara. Ele sint incluse intr-un plan de rezerva privind desfasurarea frontului de nord in Irak. Divizia aeriana 101, dotata cu elicopterele Apache si Black Hawk, va da principala lovitura putin mai tirziu.
Cheia succesului este o victorie rapida pe uscat, explica ziarului New York Times un militar anonim, care a comandat operatii terestre in razboiul anterior.
Apache – ucigasul tancurilor irakiene
Elicopterul de lupta a intrat in calculele strategice ale militarilor in ultimele doua decenii. Elicopterul poate sa distruga blindate, poate sa urmeze relieful terenului, sa decoleze prin surprindere si tot asa sa dispara. Nu exista ingradiri pentru focul elicopterului – puncte de comanda si rampe de lansare pentru rachete, obiective militare in orase, tinte maritime. Dar rolul sau clasic – ucigas de tancuri – este cel mai important.
Elicopterul Apache este specializat pentru lupta cu tancurile si a fost folosit in razboiul din Golf. Apache este un elicopter cu tinte multiple, destinat sa actioneze la altitudine minima, fiind dotat cu sisteme automatizate. Apache este folosit in operatii antitanc, in conditii de vizibilitate redusa.
Primul Apache a fost fabricat in 1983, iar in anul urmator, elicopterul a fost predat armatei. Viteza de ridicare de la sol este 14,6 m/s, aparatul fiind calculat pentru suprasolicitari de la -1,5 la +3,5g.
Pentru a se micsora probabilitatea distrugerii elicopterului cu rachete, eliminarea gazelor din motor se face printr-un dispozitiv special, care imprastie jetul si ii micsoreaza temperatura. Apache este dotat cu 12 unitati de echipament radioelectronic. Pentru prima data la un elicopter de lupta s-a folosit tinta vizualizata in casca. Aceasta permite ca armamentul si rachetele sa fie comandate prin miscarea capului operatorului. Armamentul de baza este alcatuit din 16 rachete dirijate antitanc Hellfire, care asigura tragerea in tinte fixe si au sistem laser de autoghidare.
Armamentul de tragere se compune dintr-un tun automat cu o teava de 30 mm Hewes H230A-1 Chain gun, care este montat sub corp, intre punctele de baza ale sasiului.
Elicopterul este conceput sa-si continue actiunea de lupta si dupa ce a fost lovit de obuze de 23 mm. Toate elementele sistemului sau dinamic – elicele de propulsare si cele de directie, transmisia – pot sa functioneze aproximativ 20 de minute dupa ce au fost lovite de obuze. Acest lucru permite echipajului sa-si indeplineasca misiunea de lupta si sa se intoarca la baza.
Cabina este blindata si sint folosite doua sisteme hidraulice independente. In dotarea elicopterului exista si un cutit pentru taierea cablurilor de inalta tensiune.
Apache are un sistem nou de descoperire a tintelor si de dirijare a focului de tip Longbow. El este montat deasupra elicei de propulsare si permite operatorului sa traga simultan in 16 tinte.
In razboiul anterior din Golf au participat 130 de elicoptere Apache. Echipajul este compus din doi oameni – pilotul si operatorul pentru arme.
Elicopterul are masa maxima de zbor de 8.000 kg, iar neincarcat cintareste 4.660 kg. Viteza lui maxima este de 320 km/ora, cu incarcatura maxima putind sa zboare doua ore si jumatate. Plafonul de zbor este de 6.250.
La razboi cu laser, camera video si computer
Soldatii americani vor fi inarmati cu armele si tehnologiile viitorului. Pentagonul se gindeste de mult la folosirea pe cimpul de lupta a pustilor ticsite cu dispozitive electronice. Noua arma-minune va imbina intr-un tot pusca de asalt de 5,56 mm si aruncatorul de grenade de 20 mm. Luptatorul va dispune de un sistem complicat de dirijare a focului, incluzind tinta optica, telemetru laser, dispozitiv pentru insotirea tintelor, camera-video, modul termic si computer balistic.
Tinta optica garanteaza tragerea cu luneta la mari distante. Magia o face laserul de dirijare, care urmareste incontinuu tinta si trimite impulsuri pentru determinarea distantei. In afara de aceasta, luptatorul va avea posibilitatea sa utilizeze camera video sau modulul termic, montate pe arma. Imaginea se proiecteaza pe display-ul din casca de kevlar.
Noua arma individuala, AICW, trebuie sa inlocuiasca pusca de asalt de 5,56 mm – M16 si aruncatorul de grenade de mina de 40 mm – M203. Ea asigura o probabilitate de 90% de a lovi tinta de la o distanta de 500 m si 50%- de la 1000 m.
