Slimnic şi Biertan erau localităţi recunoscute în trecut pentru locaşurile numite Temniţele Împăcării, spaţii în care soţii cu gânduri de divorţ erau închişi pentru a regăsi mirajul dragostei.
La Slimnic şi Biertan, partenerii au fost obligaţi timp de două secole să păstreze farmecul iubirii, închişi în Temniţele Împăcării. „Doar trei divorţuri au fost înregistrate în Slimnic şi Biertan, timp de două sute de ani“, a precizat preotul de la biserica fortificată din Slimnic, Walter Seitne.
Singurele locuri din ţară unde divorţul se făcea duminica, în timpul slujbei religioase, erau bisericile fortificate din Biertan şi Slimnic. „Dragostea era pusă pe primul loc, iar dacă unirea destinelor era făcută doar din dragoste, şi divorţul se făcea cu încuviinţarea preotului. În acele vremuri, divorţul era civilizat, fiind făcut chiar în faţa preotului, în biserică, duminica, în timpul slujbei religioase. Dacă s-au luat din dragoste, atunci dragostea să nu dispară nici la despărţire“, a completat preotului Walter Seitne. Legenda îndrăgostiţilor întemniţaţi pentru a se împăca dăinuie şi astăzi în rândul sibienilor din Slimnic şi Biertan.
Temniţele Împăcării, fără cătuşe şi lanţuri
Despre Temniţele Împăcării din cetăţile din Slimnic şi Biertan s-a dus vestea în toată lumea. Anual, sute de turişti, îndeosebi germani, vin în cele două cetăţi, pentru a vedea celulele dragostei. Fără cătuşe sau lanţuri, uniţi doar de dragoste, îndrăgostiţii împărţeau câteva zile o singură cameră, un singur pat şi o singură lingură. Conform legendei, nimeni nu a cerut eliberarea din Temniţele Împăcării înainte de termen.
Povestesc şi astăzi bătrânii că soţii care voiau să se despartă erau închişi trei zile şi trei nopţi în Temniţa Împăcării din cetatea care adăposteşte biserica fortificată din Slimnic.
„Această măsură era la fel ca terapia de cuplu din prezent“, consideră preotul Walter Seitne. Dacă, după trei zile, cei doi ibovnici nu erau convinşi că trebuie să rămână împreună, erau duşi la zeci de kilometri, în Cetatea Biertanului, unde primeau o pedeapsă dublă: şase zile de detenţie în Temniţa Împăcării. Abia în a şaptea zi, adică duminica, respectivii puteau să scape de pedeapsă. Majoritatea decideau să nu de despartă. Dacă, totuşi, după atâtea zile petrecute singuri, în aceeaşi încăpere, cei doi tot voiau să se despartă, atunci preotul încuviinţa divorţul, în cadrul ceremoniei religioase de duminica, în faţa comunităţii locale.
Temniţele Împăcării au funcţionat timp de două sute de ani, până în 1867, când Episcopul de Biertan s-a mutat la Sibiu, unde nu a mai putut pune în aplicare această măsură originală de împăcare.
Nici un document oficial nu aminteşte de Temniţele Împăcării, însă toată lumea ştie de ele. Bisericile fortificate din zona Sibiului datează încă din secolele XII-XVI, când satele de aici au fost colonizate de populaţia germană, cunoscută sub numele generic de saşi (saxones).
Spre deosebire de cetăţile din vestul Europei, bisericile-cetăţi din sud-estul Transilvaniei nu erau locuite permanent. Ele aveau funcţii sacrale, de adăpostire a populaţiei şi de apărare în vreme de primejdie.
