Revista Wired a dat de curând publicităţii o serie de idei care de care mai ciudate, pentru a ne salva planeta. Fie că e vorba de arbori artificiali sau de „umbrele de nori“ contra efectului de seră, revista americană propune fel de fel de soluţii.
Un studiu recent a demonstrat că emisiile de metan provocate de „vânturile“ vacilor reprezintă nu mai puţin de patru la sută din gazele cu efect de seră eliberate în atmosferă, adică aproximativ 80 de milioane de tone de metan, astfel că eliminarea lor ar însemna o contribuţie semnificativă la combaterea încălzirii globale. Pentru a lua atitudine împotriva acestei situaţii, există două soluţii. Prima vine din partea oamenilor de ştiinţă germani care au dezvoltat o pastilă care elimină flatulenţa la vaci. Pastila-minune, în combinaţie cu o dietă specială, le va face pe vaci mai puţin dăunătoare pentru mediu. Pilula, care se află încă în teste, are drept sarcină descompunerea metanului în stomacul vacilor, având, în acelaşi timp, şi beneficii în privinţa sănătăţii acestora. Altă variantă ar fi să „îndopăm“ animalele cu usturoi, care acţionează asupra bacteriilor ce produc metanul şi îmbunătăţeşte digestia. Din cauza usturoiului, carnea animalelor poate însă căpăta un gust ce nu va fi pe placul consumatorilor.
Potrivit revistei mai sus-menţionate, împotriva efectului de seră ar fi suficiente nişte „umbrele“ uriaşe de stratocumuli, cei mai potriviţi nori pentru a obţine rezultate eficiente. Ideea îi aparţine fizicianului american John Lathan şi inginerului scoţian Stephen Salter şi constă în potenţarea proprietăţilor protectoare ale stratocumulilor prin irigarea acestora cu apă marină care, odată evaporată, ar lăsa în urmă cristale de sare cu rolul unei umbrele de dimensiuni uriaşe. În acest fel, ar putea fi împiedicată creşterea temperaturii, fenomen ce stă la baza creşterii de două ori a cantităţii de dioxid de carbon din atmosferă.
Pomi artificiali şi uree pentru salvarea mediului
Împotriva poluării ecosistemului marin există multe organizaţii, precum Planktos sau Climos, care militează pentru adăugarea în apa mării a unor elemente precum ureea şi fierul, care pot creşte fertilitatea oceanelor şi capacitatea lor de a produce plancton, ce ar trebuie să înghită cât mai mult dioxid de carbon. Tot pentru reţinerea unei cantităţi cât mai mari de dioxid de carbon, cercetătorii americani au publicat un studiu al cărui scop constă în modificarea genetică a copacilor. Potrivit specialiştilor, prin modificările efectuate, pomii ar urma să crească mai repede absorbind mai mult dioxid de carbon prin rădăcini. În plus, partea rămasă a copacilor ar putea fi folosită ca şi combustibil biologic. Ideea nu este însă agreată de toată lumea, pentru că ar exista riscul unei perturbări la nivel mondial a echilibrului ecosistemului.
Tot pentru salvarea planetei militează şi Dickson Despommier, profesor la Universitatea Columbia, care a proiectat „zgârie-nori ecologici“, în interiorul cărora s-ar putea înfiinţa culturi de seră şi, în acelaşi timp, s-ar produce energie. La rândul său, fizicianul Klaus Lackner a proiectat o perie-gigant, cu o înălţime de circa 100 de metri, care să absoarbă o cantitate de dioxid de carbon echivalentă cu cea emisă de 15.000 de automobile. Un coleg de-al său de breaslă, Daniel Rosenfeld, este de părere că prin împroşcarea de praf în „inima“ unui uragan se poate ameliora imaginea sa recepţionată prin satelit. În acest fel, specialiştii ar putea ţine sub control deplasarea şi puterea uraganelor.
Cu rachetele împotriva încălzirii globale
Chimistului Paul Crutzen, laureat al Premiului Nobel, are şi el o soluţie pentru combaterea încălzirii globale. Crutzen propune împrăştierea de ser în atmosferă, cu ajutorul rachetelor, avioanelor şi chiar a vulcanilor artificiali, în scopul blocării razelor solare, cum s-a întâmplat în 1991, când a erupt vulcanul Pinatubo din Filippine. În opinia chimistului, în acest fel, temperaturile ar putea scădea la nivelul anilor 1990. Tot la „răcorirea“ planetei se gândeşte şi astronomul american Roger Angel, care propune un scut solar de 1,5 milioane de metri pătraţi, creat din 16.000 de miliarde de oglinzi şi lansat pe orbită cu ajutorul unei gigantice „puşti de carbon“ în valoare de 5.000 de miliarde de dolari.
