Dacă ar fi avut timpul răbdare, Tică Oţet ar fi împlinit pe 24 decembrie 67 de ani.
În 1982-1983, Universitatea a avut un sezon fabulos în Cupa UEFA, acolo unde oltenii au ajuns în semifinalele competiţiei, dar au fost eliminaţi de Benfica fără ca lusitanii să se fi impus în faţa oltenilor. După 0-0 la Lisabona, Ştiinţa a fost la un sfert de oră de finala Cupei UEFA, în meciul retur oltenii conducând cu 1-0 (gol, Balaci) până în minutul fatidic 72, atunci când sârbul Filipovici a egalat şi astfel Benfica s-a calificat în finala Cupei.
Acesta a fost momentul de glorie al antrenorului Constantin Oţet, care şi-a văzut astfel răsplătită munca la clubul la care a ajuns în 1968. El a fost secundul lui Constantin Cernăianu la primul titlu al Ştiinţei în 1974, apoi şi-a trecut în palmaresul de antrenor un titlu de campion cu FC Argeş, în 1979, unde Florin Halagian era principal. A revenit la Craiova şi, cum spuneam mai sus, momentul de glorie l-a atins în 1983. A fost destituit pe nedrept peste un an, în mai 1984, iar din acel moment nu a mai reuşit cu nici o altă echipă o performanţă similară precum cea din Cupa UEFA 1982/1983. Cum, de altfel, nici Universitatea nu a mai scos capul în Europa fotbalistică, aşa cum a făcut-o în acel sezon fast, unul istoric pentru echipele româneşti deoarece Craiova a fost prima formaţie de club ajunsă într-o semifinală de cupă europeană.
Tilihoi: „Oţet era incomod pentru mulţi oameni“
„Trebuie spus esenţialul, anume că Oţet şi-a lăsat nerezolvate problemele personale pentru fotbal, pentru Universitatea în primul rând. A fost senzaţional, cum îmi place mie să spun. Era în stare să se certe cu tot oraşul pentru a soluţiona problemele noastre. Din acest motiv, deseori a fost demis. Era incomod pentru mulţi oameni, de la partid, chiar de la club. Făcând bine pentru echipă sau club, bătându-se, cum spuneam, cu toate mărimile, el şi-a atras şi duşmani. Oţet le spunea verde în faţă, îi critica fără menajamente. A avut mult de suferit din cauza felului direct de a fi (…) El şi-a neglijat problemele personale pentru ca să le rezolve pe cele de serviciu. Cel mai elocvent exemplu este cel al sănătăţii. A dus boala pe picioare, a neglijat-o. Dacă s-ar fi tratat la timp şi permanent, nu cred că acum am fi vorbit de regretatul antrenor Tică Oţet. S-a îmbolnăvit din cauza stresului, a supărărilor acumulate“, a rememorat Nae Tilihoi, fostul său elev şi vecin, viaţa antrenorului principal al „Craiovei Maxima“.
Oţet a decedat înainte de a împlini 60 de ani, în 1999, lăsând în urmă amintirea unui caracter solid şi a unei echipe de legendă. Dacă timpul ar fi avut răbdare, pe 24 decembrie ar fi împlinit 67 de ani. Fiul, Mircea Oţet, este antrenor în cadrul clubului Universitatea.
