Născut în Slatina pe 3 august 1975, Ion Ionuţ Luţu (foto) a jucat fotbal în România, Coreea de Sud, Cipru şi Kazahstan, viaţa lui fiind un adevărat subiect de film datorită spiritului său de aventurier. A fost tot timpul un om vesel şi pus pe glume. Ca fotbalist, i s-a spus „Hagi-Luţu“ datorită driblingului său irezistibil. Cîrţu a fost antrenorul care l-a adus prima oară la Universitatea Craiova, în 1996, tocmai pentru spectacolul pe care îl făcea Luţu în teren. El a jucat de cinci ori la Craiova. După abandonarea carierei fotbalistice, a ajuns omul de casă la „palatul“ lui Gigi Becali.
– Ai declarat că la Craiova ai petrecut cea mai frumoasă perioadă din cariera ta fotbalistică…
– E adevărată această declaraţie, chiar aşa a fost. La Universitatea am fost ca acasă. A fost visul meu să joc la Craiova. Eram la juniori, în Slatina, şi gândul meu spre Craiova zbura, dar am aterizat în Capitală, la Luceafărul, apoi la Progresul. Norocul meu s-a numit nea Sorin Cîrţu, el m-a adus la Universitatea în 1996. Am avut multe reuşite atunci, publicul mă răsfăţa… Ce public are Craiova! Echipe cu nume din Europa s-au interesat de mine şi am ales să joc la Galata. Poveştile vieţii mele sunt însă cunoscute, mai ales în Craiova, dar unele sunt exagerate.
– Ai jucat de cinci ori la Universitatea!
– Aşa a fost să fie. Am fost şi pe primul loc cu Universitatea, la începutul campionatului 2002/2003, vreo două etape, dar am fost şi pe ultimul, când Ştiinţa a retrogradat, în 2005.
– Am putea zice de la extaz la agonie!
– Nu le am eu cu termenii ăştia, dar a fost frumos în 2002. Mă şi văzusem campion atunci! A câştigat însă Rapid campionatul acela, iar vara m-am dus în Giuleşti.
Păcat de Universitatea
– Revenind la zi, aş vrea să te întreb…
– Ştiu, de Craiova, de tragedia de acolo… Nu pot crede că suporterii aceia fantastici n-au echipă în Liga I! Ce să zic eu de o asemenea poveste? Zic că este exagerată şi că Liga I fără Craiova este… Nu ştiu cum să mă exprim ca să se înţeleagă. Poate că, totuşi se va rezolva cumva situaţia Craiovei… Înţeleg că este ceva provizoriu.
– Ai fost pe Muntele Athos, cu cel care te plăteşte acum, Gigi Becali. Te-ai rugat şi pentru Craiova sau numai pentru Steaua?
– Eu sunt acum la Steaua, la nea Gigi, asta-i viaţa. Vreau ca Steaua să facă performanţă. În sufletul meu însă există Ştiinţa, n-am cum s-o îndepărtez. Când am fost pe Muntele Athos (în aprilie – n.r.) situaţia Craiovei nu era ca acum, atunci echipa era în Liga I şi nu credeam că va retrograda. Nu prea înţeleg ce s-a întâmplat mai departe, că acum Universitatea Craiova nu este, deocamdată, în nici o ligă. Nu mă bag eu la comentarii. Păcat de Ştiinţa!
