Fost campion cu Ştiinţa în 1974, Alexandru Boc afirmă că echipa alb-albastră şi suporterii de pe fostul „Central“ alcătuiau o adevărată familie, iar atmosferă ca la Craiova nu a întâlnit pe alte stadioane din România.
– Mai putem vorbi de simbolul Craiova, „campioana unei mari iubiri", în condiţiile în care Ştiinţa a avut obiectiv salvarea de la retrogradare şi dispută meciurile la Turnu Severin?
– Faptul că Ştiinţa joacă la Turnu Severin este pentru jucători un impediment şi un
dezavantaj. Eu am fost la un meci al Universităţii la Turnu Severin şi mi-am dat seama că spectatorii de la Turnu Severin iubesc la fel de mult Ştiinţa ca şi cei din Craiova. Asta-i o discuţie… Trebuie să spun că, într-adevăr, atmosfera de pe fostul „Central" – unde eu am jucat câteva sezoane – nu era niciunde în România! În cariera mea de fotbalist am jucat în provincie şi am câştigat două titluri cu acelaşi antrenor, Duţu Cernăianu, cu Petrolul (1966,) şi Universitatea Craiova (1974) şi în Capitală (la Dinamo, Sportul Studenţesc şi Rapid), dar atmosferă ca la Craiova nu am întâlnit în altă parte.
„Am venit la Ştiinţa pentru suporteri“
– Aţi jucat trei sezoane la Craiova…
– Motivul principal pentru care mi-am dorit să joc la Universitatea Craiova a fost pentru suporteri! Îi tot spuneam lui Nelu Oblemenco că abia aştept să joc în culorile alb-albastre pe un „Central" arhiplin, cu ovaţiile şi încurajările fantasticilor suporteri ai Ştiinţei. Şi mi s-a împlinit visul, iar sezonul 1973/1974 – când Universitatea a adus la Craiova primul titlu – rămâne istoric. Echipa şi suporterii de pe fostul „Central" alcătuiau o adevărată familie! Eram atât de ataşat de fani încât i-am trimis o vedere din Germania – unde am fost cu lotul naţional de tineret – şefului galeriei de atunci a Ştiinţei, Ostrovschi.
– Acum?
– Ceva s-a rupt… Trebuie neapărat „reparată" această ruptură. În general vorbind, la Universitatea se întâmplă ceva, nu prea-mi dau bine seama. În ultimii ani, cu excepţia campionatului 2008/2009, Ştiinţa n-a reuşit decât să evite retrogradarea. Este destul de ciudat. Craiova are lot destul de valoros, tânăr, echipa începe bine, dar apoi se întâmplă ceva?!
„Iubirile şi închisorile lui Boc“
– Din 1993 – când Universita-tea a câştigat Cupa României – în vitrina clubului din Craiova nu a mai poposit nici un trofeu!
– Am impresia că prea multă lume vrea să câştige de pe urma acestei echipe. Nimeni nu are răbdare să se facă performanţă! Se vând jucători, se schimbă antrenorii, nu există linişte şi stabilitate financiară ş.a.m.d.
– Cum s-ar putea schimba situaţia?
– Păi, nu se înţelege? Cu un buget real pentru performanţă, cu stabilitate din toate punctele de vedere şi fără scandaluri. Uitaţi-vă la CFR Cluj: conducerea clubului din Gruia nu a atacat pe nimeni, doar a răspuns uneori la anumite acuzaţii.
– V-am văzut înmânând din partea LPF trofeul de campion 2010 celor de la CFR Cluj. Pe când credeţi că va reuşi şi Ştiinţa această performanţă, neatinsă de Craiova din 1991?
– Aş vrea cât se poate de repede… Dacă ar fi posibil? Am explicat mai sus în ce condiţii se poate face performanţă la Universitatea.
– Mâine (astăzi – n.r.) vă sărbătoriţi ziua de naştere. La mulţi ani!
– Mulţumesc. Sunt la „antrenament", la Vaşcău, locul meu de naştere. Mâine (astăzi – n.r.) fac o miuţă cu prietenii…
– Pe când vom vedea în librării o carte „Iubirile şi închisorile lui Boc"?! Sper să înţelegeţi corect aluzia mea, nu este nici o răutate…
– Întotdeauna am spus că nu există atâta hârtie ca să se scrie o carte despre viaţa mea tumultuoasă!
