În sfârșit, renaște răul cel mai mic. DA!

Cât de puțin ne trebuie ca, vorba bardului, să schimbăm iarna vrajbei noastre în plină vară? Să recapitulăm: 25 mai, ziua catastrofei. Nu era nici neașteptată, nici nemaiîntâlnită. Ni se întâmplase la fel în decembrie 2012 și ne-o anunțaseră sondajele. A urmat ziua deznădejdii, în care am asistat îndurerat la comedia sfâșietoare a negării de după catastrofă: „Nu e adevărat că PSD este partid de 40%! Alegătorii lui Diaconu nu sunt manipulați de Antena 3! Toate partidele unite au mai mult decât PSD! Chiar dacă PSD a câștigat, Ponta a pierdut! De fapt, și PSD a pierdut! Să nu credeți Antenele care spun că au câștigat, nu, de fapt au pierdut și le e frică!“ strigau, pe unde apucau, cei la fel de supărați ca și mine. Mi-am zis că, gata, România e pierdută pentru următorii patru ani, cu tot cu 2016 la care privim ca la o speranță îndepărtată. România, însă, spre meritul ei, nu stă după umbrele și luminile sufletului meu sărman. România are destin, deși nu are politicieni. Aș zice, chiar, în ciuda lor. Mai mult, România  are destin chiar împotriva cecității poporului care își trage numele de la ea. În ziua următoare zilei deznădejdii (căci orice zi, oricât de apocaliptică ar părea, este urmată de alta), adică marți, 27 mai, a venit și prima veste bună: PNL și PDL discută o alianță anti-PSD. Am întrebat în dreapta și-n stânga și am înțeles că domnul Ungureanu este și el implicat în discuții. Deodată, simt că apăsarea grea a depresiei politice mă părăsește. În sfârșit, oamenii fac ce trebuie!
Acum trei zile, publicam prin amabilitatea prietenilor care organizează acest site, un text în care spuneam că domnii Blaga și Antonescu se întâlnesc în neputința lor într-un singur punct: îl blamează pe domnul Băsescu pentru că PSD a crescut înfiorător de mare. Dimpotrivă, ziceam eu, cei doi domni și partidele conduse de ei au responsabilitatea comună a acestui periculos dezechilibru al sistemului nostru democratic. Iată că mă înșelam. Cei doi se mai întâlnesc într-un punct. Bătuți la cap de toată suflarea cu scaun la cap, se așază la masă să bată palma. Este cel mai bun mod de a-și răscumpăra greșelile care au dus PSD acolo unde este. Uit că e cea mai bună ieșire pentru domnul Blaga, care, luându-ne cu trebile constituirii alianței o va lăsa moartă cu analiza rezultatului de 12 %, nu doar sub ceea ce singur își fixase ca obiectiv (20%), ci și sub decembrie 2012 (16%). Când, la fel, a declanșat o amplă analiză în partid și nimeni nu a văzut niciodată rezultatele acelei analize. Abil într-un partid care nu vrea să vadă și să audă pentru că e speriat și mințit în interior până la delir, domnul Blaga scapă iar de asumarea firească a răspunderii. Lui nu-i trece prin cap să facă ce a făcut domnul Antonescu. Domnul Blaga, un conducător de oști politice de mâna a șaptea, nu pleacă nici în ruptul capului. Și, ca nu cumva să-i treacă prin cap cuiva să-i ceară să plece, dă imediat teme de lucru noi. Trec, așadar, peste asta – nu e nici prima și nici ultima oară când mediocrii supraviețuiesc cu șulfării în politică – și mă rog să facă odată alianța. Chiar dacă îi pun bazele doi lideri politici de o enormă incompetență, alianța PDL – PNL trebuie făcută! Astfel, speranța se va relansa. Astfel, se naște forța politică în stare să stăvilească tăvălugul PSD care a cuprins țara.
E limpede că alianța se face cu ignorarea PMP și a domnului Băsescu. PDL și PNL socotesc, probabil, că includerea lor în proiect mai mult strică decât ajută. Antipatia cunoscută a celor două partide față de doamna Udrea a găsit, sunt sigur, un nou temei și în citirea rezultatelor euroalegerilor. Zic, bine și așa! Numai să se facă! Dacă această alianță va merge înainte va vedea, la un moment dat, că are nevoie și de sprijinul electoratului băsist, indiferent cât de puțin numeros va fi el și, atunci, se vor găsi aranjamente de captare. De aceea, e bine ca această alianță să nu preia păcatul PDL (o stupizenie politică perfectă!) de a se identifica, mai ales, ca o structură anti-Băsescu. Beneficiile electorale ale antibăsismului, foarte consistente de altfel, sunt integral culese în spațiul PSD – Antena 3 (Mircea Diaconu e și el un produs al acestui spațiu). Ceea ce va aduce victoria acestei alianțe va fi persistența aproape autistă în mesajul anti-PSD.
O împrejurare care va determina direct calendarul de constituire al alianței este Congresul extraordinar al PNL, de la sfârșit de iunie. Dacă, la acel Congres, gruparea pesedistă din PNL va prelua partidul, alianța cu PDL nu se va mai face și, în schimb, se va reface USL. Dacă, dimpotrivă, linia ruperii de PSD va fi continuată și după Congres, atunci alianța cu PDL va fi soluția naturală. Pot înțelege de ce, până la Congresul PNL, nu se va semna nimic. Dar acelor membri PNL care chiar nu mai vor să contribuie la consolidarea răului cel mare trebuie să li se dea o perspectivă politică. Discuțiile cu PDL sunt importante în acest sens, iar PDL trebuie să fie serios și unanim angajat în această direcție.
Am și un cuvânt pentru aceia care împart anateme și excluderi în numele unui fel de rigorism moral. Auzeam adesea, după ruperea USL, că PDL nu vroia cu PNL pentru că e maculat după amorul cu PSD, dar nici PNL nu vroia cu PDL pentru că e încă apăsat de guvernarea Boc, iar PMP nu vroia nici cu unii, nici cu alții comportându-se, ciudat!, ca un fel de ghișeu care eliberează adeverințele de opoziție. Fiecare partid recomanda celorlalte o perioadă de carantină fără de care nu le putea strânge mâna. O copilărie! Ridicol! Și a venit PSD + Diaconu și le-a remodelat orizontul. Doar electorii spun cine face opoziție și cine nu, și, până la urmă, doar ce spun ei contează. Noi nu așteptăm acum decât ceea ce știm că pronia ne-a dat tot timpul cu o secundă înainte să ne ia dracul cu totul și, de ceva vreme, nu mai aveam: răul cel mai mic. Din martie 2012, în România nu a existat decât răul cel mare, din ce în ce mai mare. Ruperea USL a fost primul pas spre răul cel mic. Al doilea, și decisiv, este constituirea alianței PDL – PNL. Ea va fi baza răului cel mai mic cu care vom opri răul cel mare. Pentru prima dată, după mult timp, strig: DA!
PS. Dacă se întâmplă să fiți dintre cei care v-ați săturat să alegeți răul cel mic pentru a opri răul cel mare vă anunț cu regret că ceea ce va urma până în 2016 nu va fi pentru voi.
Sever Voinescu –
contributors.ro