Buget bun în concepţie, dar prea optimist în cifre, zic specialiştii în economie, 13 la număr, consultaţi de Societatea Academică Română (SAR). Dar marea problemă e că nici pe cifrele celor 13 nu poţi pune mare bază atâta timp cât estimările lor se înscriu într-o plajă atât de mare, încât e extrem de greu să tragi o concluzie cât de cât fermă. La evoluţia PIB, prognozele merg de la minus 3,5% la plus 3, o marjă de 6,5 procente. La rata inflaţiei, de la 1,3 la 9,5 procente. Cursul leu/euro la sfârşitul lui 2009 e estimat între 3,8 şi 4,95, iar deficitul bugetar ca procent din PIB, între 2 şi 8,5. Doar în privinţa şomajului cifrele specialiştilor par ceva mai congruente, marja de estimare mergând de la 5 la 9 procente, deşi, în cifre absolute, o diferenţă de 4 procente înseamnă câteva sute de mii de români. Dar recordul de incertitudine pare să-l deţină piaţa imobiliară, estimările economiştilor consultaţi de SAR mergând de la o creştere a preţurilor medii în următorul an de 5%, la o scădere dramatică de 40%. De altfel, asta e şi concluzia celor de la SAR: „Incertitudinea este nota dominantă a anului 2009, fapt evidenţiat la toţi indicatorii“.
Există totuşi şi nişte certitudini: sectoarele care vor avea cel mai mult de suferit de pe urma crizei economice. Datele au fost obţinute printr-un sondaj aplicat de SAR pe un grup de firme, din studii şi analize statistice publicate de Institutul Naţional de Statistică, BNR şi din interviuri cu manageri de firme. Şi totul pleacă de la ceea ce vedem deja că se întâmplă în viaţa de zi cu zi. E vorba de scăderea tot mai accentuată a cererii. În topul sectoarelor afectate se află industria auto, metalurgia, construcţiile metalice şi produsele de metal, materialele de construcţii, transporturile, industria chimică şi cea textilă. În fine, sectorul financiar bancar „este probabil printre cele mai afectate de criza economică, fiind negativ influenţat de toţi factorii crizei“, susţin cei de la SAR. Scapă mai „ieftin“ piaţa telecomunicaţiilor, retailul şi distribuţia, iar oportunităţi noi vor apărea în agricultură şi industria alimentară. Motivele sunt destul de previzibile. Ieftinirea terenurilor, dar şi faptul că, prin comparaţie cu cererea generală de bunuri şi servicii (în scădere pe ansamblu), consumul alimentar este cel mai rigid în raport cu fluctuaţia bugetului de familie.
Şi o veste cu adevărat bună pentru cei eventual interesaţi. Având în vedere procentul ridicat anunţat de guvern prin buget alocat investiţiilor publice, circa 20 la sută din PIB, „orice firmă care prinde contracte cu instituţii publice va fi avantajată în acest an de criză“. Ei bine, aici e şi una dintre hibele pe care le văd cei de la SAR. Pentru că unul dintre semnalele de alarmă pe care le trag aceştia în raportul pe 2009 lansat luni în prezenţa premierului Emil Boc se referă chiar la pericolul pe care-l reprezintă „o administrare opacă şi nechibzuită“, care riscă să aplice „derogarea de la lege“ în gestionarea bugetului, sub imperativul unor „măsuri anticriză“. Concret, corupţie şi proastă administare. Iar dacă e să vorbim de oportunităţi care stau cu adevărat la îndemâna guvernului, acestea ţin tocmai de calitatea procesului bugetar. Criza e în sine o oportunitate pentru o reformă forţată şi rapidă a finanţelor publice, în condiţiile în care România a ajuns statul UE cu cel mai volatil buget naţional, cu o proliferare a excepţiilor de la reguli şi legi, cu politici opace şi generatoare de corupţie. Bugetul pe 2009 dezbătut în aceste zile în parlament e cel mai chinuit din ultimii ani şi, probabil, cel mai puţin realist din ultimii 19 ani, dar asta din motive mai degrabă obiective. Incertitudinea privind evoluţia economică a ţării e la un maximum istoric. Dar tocmai de aceea e şi o bună ocazie de a face reforme structurale amânate ani la rând, iar cea mai importantă dintre ele se numeşte „practica bunei guvernări“.
