Oligarhii tranzitiei ruse

In presa romana, ocupata cu maruntisuri si preocupata de scenaritele obisnuite, nu a facut prea multe valuri arestarea lui Mihail Hodorkovski, cel mai bogat om din Rusia zilelor noastre. Ar fi trebuit sa ne preocupe.

La inceputul anilor 1990, fosta Uniune Sovietica s-a desfacut in mai mult de 15 state independente, cel mai mare raminind Federatia Rusa, cu o suprafata enorma, cu peste 150 de milioane de locuitori si rezerve uriase de petrol, gaze, diamante, aur, lemn, pamint agricol. Desfacerea statului federal a dus la prabusirea partiala a partidului comunist sovietic, renascut insa in diferite forme, inclusiv sub forma partidului comunist rus, condus de Ghenadi Ziuganov, o figura de linia a doua a fostului PCUS. Ca si in celelalte state socialiste, imediat dupa prabusirea statului sovietic a inceput furtul proprietatii, zise colective in trecut, de fapt proprietatea statului muribund. In Rusia, ca si in Romania, furtul, coruptia, jaful au luat forme atit de grotesti incit autoritatile au fost obligate sa purceada la distributia gratuita a unei parti a proprietatii de stat, cu gindul ca, daca oamenii devin proprietari si actionari, atunci distrugerile si furturile vor inceta sau se vor domoli. Cum insa actiunile erau emise de un stat aflat in dizgratia propriilor cetateni, ele nu au fost luate in serios de majoritatea oamenilor, care fie le-au uitat prin vreun sertar, fie le-au vindut pe mai nimica la colt de strada. Citiva au vazut ca aceste hirtii acopera valori uriase, in primul rind accesul la rezervele naturale ale marii Rusii. Si au cumparat hirtiile dispretuitului stat rus, fie cu bani imprumutati din afara, fie cu credite obtinute de la chiar statul rus. Ei sint noii oligarhi ai Rusiei.

Conducatorii politici ai Rusiei (in acea vreme Boris Eltin si camarila formata in jurul lui) au incercat sa-si faca prieteni politici din acesti oameni. I-au invitat la Kremlin, i-au pus in functii de stat, i-au promovat in strainatate. Exact acelasi proces l-a incercat si conducerea politica a Romaniei din 1992-1996 cu noii capitalisti, cei romani fiind insa formati prin sprijin de stat pentru accesul la credite sau la contracte din fonduri publice. Pina si aici am fost originali, statul roman vrind sa creeze capitalisti fara capital. Cind s-a schimbat orientarea politica in Romania, a fost foarte usor ca acesti capitalisti incepatori sa fie eliminati, deoarece ei nu detineau rezerve naturale, proprietati uriase sau fonduri proprii, ci operau cu fonduri garantate de stat. Un singur roman si-a transformat creditul statului si bunavointa guvernantilor in proprietati solide si a rezistat schimbarilor: Ion Tiriac. In Rusia insa, eliminarea oligarhilor (la dimensiuni de sute de ori mai mari decit orice se putea imagina in Romania) nu a fost atit de lesnicioasa ca in Romania pentru ca acestia aveau deja propriile resurse si nu mai depindeau de stat sau de fondurile publice.

Oligarhii noii Rusii sint multi, dar opt dintre ei merita atentie. Activi si inca in gratiile puterii lui Putin sint Oleg Deripaska, de 35 de ani, inginer, regele aluminiului rus, proprietar pe un sfert din Aeroflot si patronul marilor companii producatoare de autobuze; Mihail Fridman, de 39 de ani, activ in banci, materiale de constructii si petrol (are un acord valorind sapte miliarde de dolari cu British Petroleum, acord aproape egal cu bugetul fiscal al Romaniei pe un an), Vladimir Potanin, de 42 de ani, cel care a folosit fondurile falitei Bancorex rusesti pentru a cumpara peste douazeci de companii din industria grea. Potanin e mai cunoscut, a fost vice-prim-ministru citeva luni, intre august 1996 si martie 1997. Deripaska, Fridman si Potanin sint inca in Rusia. Boris Berezovski, de 57 de ani, si Vladimir Gusinki, de 53 de ani, ambii foarte implicati in politica rusa si sprijinitori ai lui Eltin, patroni de media, sint in exil. Roman Abramovici, de 36 de ani, fost guvernator al Siberiei, deputat, activ in petrol prin firma Sibneft (Petrolul Siberian, cu rezerve mai mari decit Arabia Saudita), si-a vindut treptat proprietatile si s-a autoexilat in Marea Britanie, unde a cumparat clubul de fotbal Chelsea. Ultimul din panoplie este Mihail Hodorkovski, de 40 de ani, cumparator de la Roman Abramovici a firmei SIBNEFT, pe care a unit-o cu propria sa firma, YUKOS, activ in petrol, telecomunicatii, banci, mare jucator la Bursa. Putin si politicienii Kremlinului se simt acum amenintati de acesti oligarhi, foarte puternici, dar nu atit de puternici incit sa poata concura cu statul rus renascut. Caci intr-adevar statul rus renaste. Dar statul rus nu renaste ca statul roman, sub presiunile unei Uniuni Europene binevoitoare, cu ajutorul Bancii Mondiale si OECD si cu sprijinul NATO. Statul rus renaste din nevoia unor politicieni veniti la putere dupa marea imparteala de la inceputul anilor 1990, care trebuie sa reafirme autoritatea statului daca vor sa conduca ceva in marea Rusie. Cu sprijinul tacit al americanilor, impartiti intre razboiul din Irak, nefericita ocupatie a Afganistanului si tensiunile cu Uniunea Europeana, politicienii rusi ataca oligarhia postsovietica. In tarile Europei Centrale, chiar si in Romania, cu sprijinul institutiilor internationale sau la presiunea lor, citiva din acesti oameni au fost curbati, eliminati, exilati. Dar in Rusia lupta va fi lunga si grea. Lupta dintre oligarhia de stat si politicienii sovietici din deceniul 1980, dupa moartea lui Leonid Brejnev, a dus la disparitia statului sovietic si a partidului comunist. Lupta dintre oligarhia privata si statul rus, in absenta unui arbitru international eficient si cu o minima morala in guvernare, cum este Uniunea Europeana, va avea rezultate foarte riscante.