Cum se „privatizeaza“ interesul national

Nu e o noutate ca la noi „interesul national“ a fost „privatizat“. Toate partidele il invoca in timp ce se gandesc numai la interesul propriu. Dar PSD face asta cu prea mult aplomb, as zice. Sare in ochi faptul ca e preocupat de „binele sau“ de cate ori face caz de „binele tarii“. „Pohta“ (termenul e cronicaresc, dar talcul lui e foarte actual) de a ramane la putere si dupa alegerile din 2004 e mult prea evidenta.

La drept vorbind, mi se pare, oarecum, comica „seriozitatea“ cu care PSD sustine oficial ca ar dori o campanie electorala scurta, de treizeci de zile. O spune cu aerul ca socoteste campania electorala o fatalitate a democratiei, pe care n-o poate ocoli, dar care incurca guvernul. Caci – nu-i asa? – nu se mai poate devota treburilor tarii, trebuie sa se imparta intre obligatiile guvernarii si grijile electorale. Dar ce se ascunde dincolo de aceste ipocrizii pioase abia daca mai trebuie spus. Inca de pe vremea cand a agitat ideea alegerilor anticipate, PSD era obsedat de viitorul scrutin. Si, in toata perioada ce a trecut de-atunci, obsesia aceasta a insotit fiecare pas, inainte sau inapoi, al guvernului Nastase. Acum e si mai stravezie dorinta de a face orice pentru a-si asigura ramanerea la putere. Nervii pe care i-a provocat in Soseaua Kiseleff formarea Aliantei PD-PNL, aducerea lui Ovidiu Grecea la prefectura Capitalei, vodevilul jucat de Dan Matei Agathon cand a cerut demisia directorului general al TVR dupa o emisiune unde invitati au fost Basescu si Stolojan, toate aceste „intamplari“, si altele, aparent tinand de viata curenta, au in spatele lor calcule electorale. Pana si bugetul pentru anul 2004 a fost gandit pentru a stoarce voturi de la diverse categorii ale populatiei. Din pacate, Romania e privita de guvernanti (si nu numai de ei) doar ca o urna. Ne aflam, practic, intr-o campanie electorala perpetua, doar ca ea nu se desfasoara tot timpul la vedere, pe scena. Cea mai mare parte se petrece in culise.

In acelasi spirit, al interesului national „privatizat“, transformat in interes propriu, a fost conceput si calendarul electoral, lansat de PSD, dupa ce o delegatie a sa, condusa de Adrian Nastase, a mers la Cotroceni si a discutat cu presedintele Iliescu. care are propriul „interes national privatizat“, acela de a se intoarce, la sfarsitul mandatului, la sefia fostului sau partid.

Nu stiu ce vor reusi partidele din Opozitie sa corijeze acum din propunerile PSD, binecuvantate la Cotroceni. Intrucit toate au la baza socotelile facute la guvern sau in Soseaua Kiseleff. Si data alegerilor, care ar duce turul al doilea de la prezidentiale taman a doua zi de Craciun. Si convocarea simultana a alegerilor prezidentiale si parlamentare in 2004, dorita de dl Nastase, probabil. Si ideea stranie (pentru cine nu ghiceste in ea ce urmareste PSD) ca primarii sa fie alesi in primul tur, indiferent de numarul voturilor primite. Si intentia de a nu se mai tine seama de proportiile absenteismului.

Cat priveste argumentul cu care sunt justificate aceste optiuni, ca PSD ar vrea sa micsoreze cat mai mult costul alegerilor, ce s-ar putea spune? Daca ne amintim de datoriile uriase ale unor clienti politici care au fost amnistiate fiscal sau au fost reesalonate, grija pentru banul public nu pare deloc o prioritate a guvernului Nastase. Ma tem ca, inca o data, explicatia se afla, de fapt, in zona „privatizata“ a interesului national. La fel ca teoria care nu se mai sinchiseste de proportiile absenteismului, zicand ca aceia care merg la vot vor decide si pentru cei care nu merg. Teorie extrasa din cele intamplate la referendum, cand guvernul si PSD au trecut prin mari emotii. Numai ca interpretarea acelui absenteism e, dupa parerea mea, falsa. El n-a fost, cum se crede, o forma de indiferenta, ci, cel putin, intr-o parte a lui, deloc neglijabila, o forma pasiva de protest, inclusiv fata de modul in care a aratat propaganda pentru noua Constitutie. Si, oricum, ar fi o „noutate“ sa ajungem la „alegeri fara alegatori“ sau la „democratie fara popor“.