Ciudatenii politice

O delegatie consistenta a Guvernului Romaniei a facut o vizita fulger, de o zi, la Bruxelles, intilnindu-se cu reprezentantii Comisiei Europene. Obiectivul intilnirii: prezentarea unui plan prin care Comisia sa vada ca Romania este decisa sa constituie intr-o luna o economie de piata functionala. Planul are opt puncte, printre care privatizari grele, cum sint BCR si PETROM, bugetul pe anul 2004, incheierea acordului stand-by cu Fondul Monetar International. Procedura folosita de guvernul Nastase este deja cunoscuta si la Bruxelles, si de publicul din Romania. Bine informat, Guvernul Romaniei ia masuri politice pentru a preveni anumite avize negative. Primul ministru a mai procedat asa in ultimii trei ani si de obicei a avut succes. Dar nu intotdeauna procedura aceasta da rezultate.

De ce este primul ministru obligat sa apeleze la proceduri de desant diplomatic pentru a preintimpina evenimente negative? Pentru ca unii dintre ministrii sai au alte preocupari decit politica guvernului. Restructurarea sectorului feroviar era cunoscuta de ministrul transporturilor inca din 2001, de la semnarea acordului stand-by cu Fondul Monetar International. Nu a facut absolut nimic doi ani, pina cind FMI l-a alertat pe primul ministru ca acordul are citeva probleme. Privatizarea unor unitati de distributie a energiei electrice era cunoscuta, de asemenea, de doi ani. Ministrul Popescu a facut, a dres si a intirziat procesul, pina cind problema a ajuns pe masa Comisiei Europene. Faptul ca primul ministru compenseaza prin actiuni politice incetineala unor parti ale procesului de guvernare este deja cunoscut la Comisia Europeana. Iar acest fapt ridica o alta problema.

Spre deosebire de perioada 1992-1996, guvernul Nastase este foarte hotarit sa accelereze integrarea Romaniei in NATO si Uniunea Europeana. Dupa un inceput ezitant, primul ministru s-a lansat in cursa de aderare cu toate fortele politice. Putem spune ca Adrian Nastase a devenit un personaj politic in Europa, in ciuda imaginii persistent negative a Romaniei. Ajutat de un minister de externe bine pus la punct, romanii au convins Comisia Europeana si institutiile majore din Uniune ca sint decisi sa incheie aderarea in timp util. Sintem ultimii in cursa, mai avem foarte multe lucruri de facut, dar procesul de aderare s-a dezmortit vizibil. In acelasi timp insa, hotarirea virfurilor politice de a accelera aderarea a scos la iveala rezistenta unor oameni si lipsa de entuziasm in indeplinirea listelor de sarcini. Aderarea la Uniunea Europeana solicita munca sistematica, trebuie sa citesti mii de pagini de documente, sa participi la negocieri, sa verifici munca a sute si sute de oameni cu sarcini precise. Nu mai ai timp de interese personale sau de aranjamente de culise. Nu ai timp de televizor si de concedii lungi. O enorma administratie trebuie modernizata, sute de mici unitati administrative trebuie controlate si indrumate, fiecare avind interese si practici solidificate in timp, care trebuie intelese si corectate. A te integra in Uniunea Europeana nu inseamna numai indeplinirea unor criterii mai mult sau mai putin formale, ci si un aport clar si substantial la averea comuna si la valorile comune. Or, tocmai faptul ca un prim-ministru decis sa indeplineasca toate criteriile de aderare la timp trebuie sa compuna comandouri politice pentru a convinge Comisia ca este pregatit de integrare ii ingrijoreaza pe oficialii europeni. De ce nu s-a putut face totul la timp, asa cum fusese agreat in comun? Capacitatea de a face ce spui ca faci, diviziunea muncii intre guvernanti, performanta fiecaruia sint criterii de judecata a performantei guvernarii. Faptul ca un prim-ministru ascunde lalaiala unor colegi de guvern este un semnal mai ingrijorator decit neindeplinirea unor criterii formale si la urma urmei discutabile. Iar faptul ca un prim-ministru apara plagiatul unui coleg de guvern, achizitia unei case de catre o intreprindere de stat, accesul nemoral la fonduri europene este un lucru care nu se spune in intilniri oficiale, dar se judeca. Un guvern nu este o familie, sa-ti poti permite sa treci cu vederea anumite abateri de comportament. Un guvern are un mandat de gestionare. Daca incalci regulile scrise si nescrise ale mandatului, te intorci de unde ai venit. Poate esti mai bun in alta parte. Orice desant politic ai construi, impresia ca vrei sa protejezi pe unii care nu merita ramine. Si apoi te intrebi, metafizic si melancolic, de ce europenii nu sint prea entuziasmati de venirea romanilor in Uniune.