Miza mare

Un scandal de proportii a izbucnit zilele astea. Pentru prima data, Comisia de control al SRI si SRI sint in conflict. Presedintele Comisiei parlamentare, Ion Stan, parea de partea Serviciului condus de Radu Timofte. De cite ori a fost cazul – vezi dosarele cerute insistent de CNSAS sau ascultarile telefonice – Ion Stan nu a avut nimic de spus decit ca SRI e in regula. De data asta, el pare sa isi schimbe parerea si ataca dur SRI. Fapt care nu s-a intimplat nici sub Virgil Magureanu, nici sub Costin Georgescu. Parlamentul nu a parut prea interesat de ce face SRI-ul. Relatia a fost strict conventionala. Parlamentul a parut grabit ani de zile sa aprobe tot ce i-a pus sub nas SRI-ul, rapoarte, bugete, scandaluri. SRI nu a fost niciodata deranjat de un parlamentar. Fie ca au dosare compromitatoare, se tem de santaj, fie ca nu au grija SRI-ului, fie ca au interese comune, si unii, si altii pareau indiferenti ori intelesi dinainte. Iesirea lui Ion Stan la rampa schimba datele jocului. Nu intimplator a aparut intrebarea: de ce? Este ceva in spatele acestei atitudini? E vorba de interese de culise care isi disputa intiietatea? E vorba de o criza de constiinta a parlamentarului roman? Pina acum, aceste conflicte s-au transat in culise. Acum au explodat. De ce acum? Are legatura cu campania electorala care se apropie? Incep dosarele sa iasa? Sint santaje, amenintari dupa usi? Gastile, retelele se infrunta? Sint niste scandaluri care stau gata sa explodeze? E vorba de bani si afaceri? E vorba de pretentiile Comandamentului NATO, privind siguranta informatiei? Sau, pur si simplu, parlamentul incepe sa isi indeplineasca rolul pentru care a fost creat? SRI este controlat prin lege de parlament, explicit de Comisia de control al SRI. Nu invers, cum da a intelege comunicatul-replica al Serviciului Roman de Informatii. Sigur, prin informatiile pe care le aduna despre unii si despre altii, agentii nostri secreti pot sa intimideze, sa dirijeze lucrurile cum se doreste in anumite sfere de putere. Si cred ca aici e problema.

In perioada fierbinte care urmeaza, asemenea informatii pot sa fie eficace. Cineva vrea sa isi asigure accesul la ele, altii vor sa opreasca acest lucru. Si uite-asa, din vorba in vorba, conflictul de acum. In fond, ce ne spune Comisia de control nu e ceva nou. Presa a dezvaluit de mult ca nu e ceva in regula cu serviciile romanesti de informatii. Un fel de cimitir al elefantilor, unde s-au aciuit cadrele fostei securitati. Cei care nu avut loc prin politica si afaceri. Aici e ceva putred. Nimeni nu a rezolvat aceasta complicata problema in aproape 14 ani. Si se vede. Prea multi ofiteri de securitate, care isi fac veacul pe acolo. Apoi e vorba de ineficienta, de fonduri folosite aiurea. Dracu’ stie cum. Apoi e amestecul nepermis in viata personala prin ascultari telefonice si alte mijloace. In vremea asta, aspecte care tin de siguranta nationala sint, iar cind sint tratate, sint tratate prost. Concluziile Comisiei de control al parlamentului sint negative. SRI nu a finalizat reforma necesara pentru integrarea Romaniei in NATO. SRI prezinta un „grad sporit de vulnerabilitate“. Este reclamata precaritatea managementului, aici e vizat direct Radu Timofte. Sa fie o replica la recenta „demisie“ a generalului Vasile Iancu, seful adjunct al SRI pina mai ieri? Asa este, de vreme ce se vorbeste despre frecventele schimbari de la nivelul conducerii. La 15 octombrie, SRI va trebui sa prezinte un raport in chestiune. Sint 80 de ofiteri depistati ca au colaborat cu Securitatea si care trebuie inlaturati. NATO nu ii doreste prin apropierea informatiilor sale. Si asta e numai una dintre probleme. Simbata, Ion Iliescu si Adrian Nastase, separat, au intervenit in conflict, incercind sa il aplaneze. Acest simplu fapt ne vorbeste despre miza foarte mare a acestui joc.