O idee care provoaca migrene

Alianta dintre PNL si PD a reusit, inca in forma ei de proiect, sa enerveze tot restul scenei politice. PSD, care parea sa astepte linistit alegerile, convins ca va ramane la putere si dupa ele, a intrat, brusc, in alerta. Nervii comunicatelor si declaratiilor venite din Soseaua Kiseleff demonstreaza, categoric, o preocupare. Dinspre PRM s-au pornit fulgere. Liberalii si democratii au fost socotiti, cu un termen utilizat in cursele de alergari, „iepuri“ care trag PSD. Constantinescu si taranistii au reactionat, la randul lor, indispusi. Primul a vituperat cu argumentul (cam ridicol daca ne amintim ca liberalii si democratii au coabitat in guvernarile dintre 1996 si 2000) ca ne-am afla in fata unui mariaj contra naturii si nemotivat in plan european, iar taranistii, desi mai retinuti, vad cu ochi rai o alianta care nu i-ar primi si pe ei.

In general, aceste reactii de respingere sunt de inteles cand e vorba de Opozitie. PRM se teme, si se teme pe buna dreptate, ca va pierde locul de partid secund in parlament. Mai mult, se teme ca va avea in Basescu un concurent serios in discursul justitiar, specializat in demascari, ceea ce ar putea provoca deplasari de voturi. La taranisti si la „Actiunea populara“, lucrurile stau si mai simplu. Daca se incheaga un centru de greutate in Opozitia democratica, taranistii si Constantinescu pierd orice sansa de a se strecura pe vreo strapontina in parlament. Pentru taranisti, asta ar insemna, aproape sigur, sfarsitul. E greu de crezut ca PNTCD poate petrece inca patru ani in afara parlamentului fara sa se retraga definitiv in istorie. Pe Constantinescu, care se zbate (cu extrem de slabe rezultate deocamdata) undeva la marginea scenei politice pentru a forta o „revenire“, un pol anti-PSD, constituit fara el, l-ar scoate si mai clar din joc. Si asa opinia publica nu pare dispusa sa-l bage in seama pe fostul presedinte, din pricina amintirilor neplacute lasate de mandatul sau la Cotroceni, dar, fara indoiala, o alianta care ar umple golul actual din Opozitie i-ar spulbera si iluziile.

Mai putin evidente sunt motivele care determina PSD sa aiba ingrijorari si sa vrea ca proiectul aliantei dintre PNL si PD sa esueze. Daca ne bazam pe rezultatele din sondajele actuale, suma procentelor cu care sunt creditati liberalii si democratii in optiunile alegatorilor nu pare a fi de natura sa nelinisteasca prea tare PSD. Motivele angoaselor din Soseaua Kiseleff depasesc, cred eu, simpla aritmetica electorala. Doua, indeosebi, ar fi de luat in considerare.

PSD nu si-a ascuns nici un moment intentia de a inghiti, in cele din urma, partidul lui Basescu, pentru a putea spune, inclusiv la Internationala Socialista, ca acopera intreg spatiul stangii politice in Romania. Fara obisnuita discretie, a fost pusa la cale o strategie de racolari, in care „imigranti“ de data recenta, ca Niculescu-Duvaz si Sassu, au primit rolul de „agenti de influenta“. Or, proiectul aliantei dintre PNL si PD a inghetat, probabil, pofta de plecare a democratilor care aveau bagajele facute.

Un alt motiv de neliniste ar fi legat de Adrian Nastase si de viitorul sau politic. Potrivit bursei speculatiilor, care s-a inviorat o data cu sfarsitul verii, actualul premier ar urma sa cedeze presedintia partidului in favoarea lui Ion Iliescu, el intrand in competitia pentru fotoliul de la Cotroceni. Or, aici incep grijile. Caci Adrian Nastase nu s-a confruntat niciodata, singur, cu votul popular. La toate scrutinurile de pana acum, el a candidat mereu pe o lista. Si e greu de spus ce sanse poate avea intr-o confruntare directa cu Stolojan sau cu Basescu, mai ales daca acestia isi vor imparti rolurile si se vor sprijini reciproc.

In orice caz, vazuta prin grijile pe care le provoaca, alianta dintre liberali si democrati reprezinta una din acele miscari care in sah dau migrene.