Bizarerii autohtone

Om fi noi o tara „echilibrata geografic“, cum le-a explicat dl Iliescu finalistelor concursului international „Miss Tourism 2003“, dar, din pacate, istoria nu arata totdeauna ca geografia. Si e plina de bizarerii.

Aleg cateva exemple numai din ultima saptamana.

Dl Hrebenciuc le-a explicat junilor pesedisti, la Costinesti, ca nu trebuie sa aiba complexe in privinta standardelor occidentale de a face politica. Domnia sa s-a simtit, dupa propria-i marturisire, „ca acasa“, cand a ajuns la Consiliul Europei, descoperind ca si acolo politica se face „la bufet“ si „pe sub masa“. Cum s-ar zice, eram demult la nivel „european“ si nu stiam.

Iesind de la guvernare, „umanistii“ si-au motivat gestul spunand, prin vocea d-lui Dan Voiculescu, ca fostul aliat nu se arata dispus sa lupte cu coruptia. Imediat dupa aceea, uitandu-se in zare, dincolo de viitoarele alegeri, presedintele Partidului Umanist a pronosticat ca vede partidul sau participand din nou la guvernare, alaturi de cine credeti? De PSD. Intrebarea e: sa aiba dl Voiculescu informatii potrivit carora PSD se va lupta cu sine in oglinda, pentru a combate coruptia? sau „umanistii“ nu-si vor mai pune problema exigentelor?

Imbogatind lista „excursionistilor“ politici, fostul pedist Viorel Pana s-a cerut la PSD. Nimic nou. Numai ca, daca memoria nu ma insala, dl Pana a fost, pana acum trei luni, unul din cei mai guralivi critici ai partidului pe care acum il pretuieste, ca fiind cel mai aproape de sufletul sau. Probabil, pe baza de remuscari.

Sa semnalez, de asemenea, ca in timp ce din sate vin semnale nelinistitoare, in urma ravagiilor provocate de seceta teribila din acest an, Ministerul Agriculturii e preocupat de cu totul alte griji, mai presante. Dupa ce a ordonat ca toti catarii si magarii sa fie „dotati“ cu cipuri, pentru a fi monitorizati oriunde ar paste sau ar rumega, un ordin recent, semnat de dl ministru in persoana, stabileste cate fire trebuie sa existe, si de ce lungime, intr-un buchet de flori cumparat de la tiganci. Nu e lasata la voia intamplarii nici hartia cu care e invelit buchetul. Belu Tilber zicea, cu vreo 56 de ani in urma, ca socialismul va purta la noi pecetea lui Caragiale si a lui Stalin. De umbra lui Stalin am scapat. Umbra lui Caragiale, insa, continua sa ne joace renghiuri.

Dar cel mai stupefiant exemplu de „bizarerie“ (ca sa zic doar atat) ni l-a servit Politia romana. Ce aflam de la insusi seful Politiei, dl chestor Florin Sandu? Ca Romania este – atentie! – „una din cele mai sigure tari din Europa“. Probabil, daca as fi lipsit din tara treisprezece ani si m-as fi intors ieri, as fi putut presupune ca toate informatiile din presa despre jafuri, omoruri, talharii si, in general, despre cat de nesigura e viata in Romania actuala sunt pure calomnii. Am stat, insa, acasa si am avut prilejul sa ma conving ca iesitul pe strada in Bucuresti, dupa caderea noptii, e un mare risc. De ani de zile, nici un bucurestean nu indrazneste sa strabata Cismigiul pe intuneric. Si, poate, nici in Craiova pietonii nocturni nu sunt deasupra oricarei temeri.

E drept, nu e prima afirmatie bizara pe care o auzim din gura

d-lui chestor al Politiei. Nu prea demult, aceeasi persoana a incercat sa ne faca sa credem ca la originea coruptiei din Romania s-ar afla nu politica, nu traficul de influenta facut de persoane sus-puse, nu jafurile din banci, ci profesorii si medicii. Mai lipsea sa ni se spuna ca politistii care ii pazeau pe hotii de benzina din conducte, sa nu fie tulburati in timp ce-si faceau „treaba“, erau medici si profesori deghizati in politisti. Si acum, iata, afla ca traim intr-o tara unde siguranta cetateanului e maxima! Ce sa cred? Daca Laocoon se temea de greci chiar cand ei aduceau daruri, noi ar trebui, poate, sa ne temem sa iesim pe strada mai ales cand Politia ne asigura ca traim in cea mai sigura tara europeana.