Umilinta si ratiune

Guvernul Romaniei a alocat din nou 120 de miliarde de lei intreprinderii ARO, sub pretextul suplimentarii unor comenzi de stat, de la Ministerul de Interne si Ministerul Educatiei. Am scris si s-a scris de atitea ori despre ARO, ROCAR, TRACTORUL, ROMAN si cite altele stiute si nestiute, ca mi se pare ca nu se mai poate spune nimic nou.

Nu se mai poate spune, dar ar trebui facut. Pentru ca altfel ne vom duce pe un drum care nu are intoarcere.

Toti avem salarii mici in Romania. Ca si cercetator cu 30 de ani vechime, eu cistig de exact zece ori mai putin decit un cercetator echivalent din Marea Britanie si de exact cinci ori mai putin decit un cercetator din Ungaria vecina si prietena. Dar acelasi lucru se intimpla cu jurnalistii, functionarii publici, ofiterii de politie si armata, salariatii din sectorul privat, salariatii din sectorul de stat. Diferenta dintre noi si Ungaria (nu ne mai gindim la Marea Britanie, desi ar trebui) nu consta nici in stocul de cunostinte, nici in inteligenta nativa, nici in traditia culturala, nici in lipsa coruptiei in Ungaria si atotputernicia ei in Romania. Diferenta este in productivitate. Un salariat de la fabrica OPEL din Ungaria face 15 automobile pe an, un salariat la DACIA face trei automobile pe an, iar la DAEWOO, cam tot atitea. Un salariat de la o fabrica de confectii textile din Romania are o productivitate de 3.000 de euro pe an, la o fabrica de confectii din Gyor, de 18 mii de euro pe an. Comparatia cu Ungaria este utilizata numai pentru a nu ne lua lumea in cap. Pentru ca un salariat de la fabrica RENAULT din Franta face 35 de automobile pe an.

Productivitatea se refera la numarul (sau valoarea) productiei anuale vindute. Nu stocate, nu potentiale, nu ce-as putea sa fac. Ci ce am facut si am vindut in decursul unui an. Daca am un angajat, iar el a produs si a vindut de 5.000 de euro pe an, atunci pot sa-i dau un salariu de aproximativ 1.500 de euro net, in mina, respectiv ceva peste 100 de euro pe luna. Diferenta dintre 1.500 de euro (cit primeste salariatul) si 5.000 de euro, respectiv cit munceste salariatul,o reprezinta taxele (aproximativ 1.800 de euro), amortizarile, energia, materia prima, managementul firmei, chiriile si celelalte cheltuieli pe care le genereaza o firma.

Prima observatie care se poate face din calculul sumar de mai sus este ca taxele pe forta de munca sint mari, sint chiar mai mari decit ia omul in mina. De aceea, oamenii prefera sa munceasca pe contract verbal („la negru“) decit pe „hirtie“. Taxele pe forta de munca in Romania sint cele mai mari din Europa. Dar nu pentru ca forta de munca ar fi atit de productiva incit nu ar simti, oricit ar plati la stat, ci pentru ca statul roman foloseste cam 30 % din tot ce incaseaza ca sa plateasca salariile si datoriile unor firme care fac activitate economica. Sint peste cincii mii de firme finantate de statul roman din taxele pe care le platesc oamenii. Cu alte cuvinte, oamenii platesc taxele, iar guvernul ia din acesti bani si plateste salariile celor de la ARO, TRACTORUL, ROMAN si alte citeva mii de firme. Cum insa statul nu poate plati prea mult, intreprinderile respective nu-si innoiesc masinile, nu-si pregatesc personalul, nu studiaza piata, deci ramin cu o productivitate mica. Se creeaza un adevarat cerc vicios al saracirii colective. Iau mult de la putini, ca sa platesc putin la multi. Daca oamenii din ARO nu au reusit in ultimii treisprezece ani de libertate sa produca o masina pentru care cumparatorii sa plateasca un pret bun, atunci inseamna ca piata iti spune ca nu poti sa faci masini de teren in actuala structura. Nu e nevoie ca o economie sa produca de toate pentru toti. Daca totusi vrei sa produci masini de teren, iei frumos avionul, te duci la BMW, NISSAN, LAND ROVER, GENERAL MOTORS, LADA, oricine produce asa ceva, si ii inviti sa vina in Romania. Le dai ce cer si produci o masina buna.

De ce nu se procedeaza asa? In urma cu citeva zile, am auzit la televizor urmatoarea fraza: „ARO nu se poate inchide pentru ca masina produsa aici a fost parte din mindria nationala“. Daca nu reusim sa trecem peste aceasta filosofie economica de doi bani, vom ramine cu mindria nationala intacta si cu salarii mici. Dar vom avea cele mai mari taxe din Europa pe salarii. O adevarata mindrie, care compenseaza umilinta ca producem masini, tractoare si camioane pe care nimeni nu le vrea. Poate ca Ministerului Industriilor ii vine ideea ca ar trebui sa reia productia avionului ROMBAC.

Ce nu reuseste sa inteleaga Guvernul Romaniei este ca intr-o societate cu economie de piata economia este facuta de agentii privati pentru profit, iar statul plateste serviciile colective. Statul nu trebuie sa finanteze lipsa de productivitate, incapacitatea de a conduce, uneori chiar minciunile si falsurile. Cu cit subventiile pentru activitatea economica sint mai mari, cu atit productivitatea este mai mica.