Căldură mare

Miniştrii au promis că nu pleacă nicăieri, că se sacrifică, săracii de ei, pentru binele patriei. Bineinţeles că sint unde e bine. Aşa că vacanţa, vacanţă, care pe unde a văzut cu ochii. Cum lumea politică s-a retras pe la umbră, pe la ocean, presa duce lipsă de subiecte. Acum, eu cred că e bine ca omul să işi facă vacanţa, indiferent că e proletar amărit sau demnitar. In plus, e bine să nu ni se spună gogoşi. Subiecte tot ar fi. De pildă, tărăşenia cu dna Puwak, care a incercat nişte explicaţii, dar destul de subţiri. Ar trebui o investigaţie mai aproape de mecanismele prin care se distribuie asemenea sume nerambursabile. Nu cred deloc că pe la Bruxelles toată lumea e uşă de biserică. Unde e birocraţie, sint de toate. Incepind cu corupţia şi terminind cu alte fericiri păminteşti. Altă afacere ne arată la o scară mult mai mare acest lucru. Nu mai departe decit ieri s-a vorbit mult despre afacerea William Matser. S-ar putea să ne alegem cu nişte cucuie zdravene pe tema asta. Va să zică două miliarde de dolari trebuia spălate in Romania, pe traseul Columbia-Bruxelles- Timişoara. Miroase tare a servicii speciale, a reţele clandestine, a afaceri necurate. O să fie o toamnă fierbinte pe acest subiect. S-ar putea să apară revelaţii senzaţionale, s-ar putea ca jucăria asta să se strice in anonimat. Depinde ce interese sint in spate. Şi mai ales depinde de serviciile speciale, de contrainformaţii. Răbdare.

Altă afacere, mai de mahala de Balcani, e cea cu clădirea Ministerului Justiţiei, unde se vorbeşte iar de bani, milioane de dolari. Păi dacă in politică nu s-ar invirti bani mulţi şi negri, de ce şi-ar pierde vremea omul să stea prin şedinţe, prin parlament, pe la partid, să lipească afişe, să dea din clanţă. Interesul lui este la tot felul de matrapazlicuri, unde, cind scuturi bine punga şi buzunarul, vezi că rămii şi tu cu citeva procente. Mulţi gindesc astfel şi au făcut averi serioase şi frumoase. Alţii stau pe margine şi dau din buză. Dacă te uiţi pe declaraţiile lor de avere, te apucă risul. Care de care mai bun de impins tava prin fast food-uri. Nu sint exacte nici in proporţie de zece la sută. A apărut un top al celor mai mari averi din Europa de Est. Romanii par cam modeşti, apar ici şi colo, ca nişte speriaţi, sărăcuţi, peticiţi. Adevărul este că acel top e departe de adevăr. Romanii stau mult mai bine decit in acel clasament. Aici, cine e bogat e bogat tare. Şi a ascuns banii la timp prin Cayman, Ceylon şi alte zone unde se petrec vacanţe pitoreşti. Alţii mai cu doxă s-au dus in Elveţia, la Londra, in SUA. Altfel ce folos, bre!?… Chestia e să fii cu patria in gură şi banii in buzunar. Ceea ce cei mai mulţi politicieni şi fac. Chiar dacă au trecut firmele pe numele nevestelor, copiilor, au făcut cu conturile la fel. Că nu se ştie niciodată.

Dar clou-ul săptăminii l-am avut cam pe la mijloc de codru verde. Traian Băsescu s-a răţoit marinăreşte la Ion Iliescu, fiind el supărat foarte. Nici Iliescu nu s-a lăsat mai prejos şi, prin biroul de presă de la Cotroceni, a trimis o fuzee spre indrăzneţ. Primarul a trimis o scrisoare cam personală, in care zice ceva despre „distrugerea unui om“, nu numai cel politic. Asta ca accent. De fapt, chestiunea nu este ce s-a intimplat cu „mindra flotă a Romaniei“ anilor ’80. Şi nici ce dracu’ facem cu corupţia, că nu mai scăpăm de ea. Nimănui nu ii pasă de fleacurile astea. Chestia gravă e că ne apropiem de campania electorală şi incep să se agite spiritele. Cam devreme zic. Dar te pui cu politicienii? Au ei socotelile lor. Au ieşit deja la incălzire, aleargă in jurul stadionului, fac genuflexiuni şi alte exerciţii folositoare. Presa a sărit pe subiect. E căldură mare şi fiecare părem mai idioţi decit sintem in realitate.