Pregatirea continua si numarul de directori

Sint oameni care se pregatesc mereu. Citesc, se informeaza, aduna carti si materiale, discuta cu cei din domeniul respectiv. Sute de mii de oameni si-au schimbat profesiile si ocupatiile din 1990 incoace si fiecare dintre ei a fost obligat, la un moment dat, sa puna mina pe carte sau sa dea niste examene, sau sa se documenteze intr-un domeniu. Nu cred in cei care se ocupa de sapte lucruri dintr-o data. Nu poti fi pregatit in fiecare sector in care te arunci cu capul inainte. Iar daca nu esti pregatit, esti prada usoara pentru cei care se pricep, dar nu au ginduri tocmai curate.

Multi dintre noi au invatat in ultimii ani cite ceva. Calculatorul pentru a face calcule (Excel), pentru a scrie rapoarte si materiale (Word), pentru a face prezentari comerciale (Power Point), a transmite e-mail-uri sau a naviga pe Internet. Sau sofatul, caci numarul masinilor creste continuu. Sau utilizarea telefoanelor mobile. Sau contabilitate pentru a intelege ce fac contabilii aceia de nu ai niciodata bani in cont. Sau functionarea, montarea si costul centralelor termice de apartament, ca sa scapi de cifrele din ce in ce mai mari ale intretinerii. Si cite alte lucruri au fost de invatat sau a trebuit invatate, altfel riscind sa ramii in urma lumii.

Pregatirea continua a devenit atit de importanta pentru lumea moderna, incit s-a creat o adevarata industrie de profil. Se deschid mereu scoli private de soferie, de utilizarea calculatorului, de limbi straine, comunicare, management, marketing, secretariat si cite si mai cite. In unele tari din Occident, scolile private de scurta durata, la seral sau la fara frecventa, au ajuns la aproape 1 % din Produsul Intern Brut. Oamenii platesc, se duc seara la ore, dau examene si incearca sa interiorizeze cit se poate de mult din cunostintele si deprinderile transmise. Fiecare o face din motive diferite, dar finalitatea sociala este aceeasi: cresterea stocului de cunostinte, inmultirea abilitatilor, cresterea capacitatii de a te conecta cu lumea.

Pregatirea continua mai are insa un rol in lumea moderna. Cea mai mare parte a posturilor de munca, obtinute in sistemul socialist prin repartitie centralizata, se capata acum prin concurs. Unele concursuri sint simple interviuri cu patronul, directorul sau cu un sef de serviciu. Privatii te invita in birou, iti explica vag ce ai de facut si apoi te intreaba cite ceva, in asa fel incit sa-si dea seama daca faci fata sau nu. De multe ori insa, concursurile sint serioase, cu chestionare, lucrari scrise, comisii de examinare independente, clasamente finale. Iar posturile in administratia publica sint – dupa lege – toate supuse acestui tip de concursuri. Legea exista de ani de zile, dar de obicei aplicarea este facultativa. Se face cite o comisie de ochii lumii, un concurs pentru dosar si se angajeaza omul deja nominalizat. Si apoi sefii isi dau palme, pentru ca recomandarea nu a trimis pe unul pregatit, ba chiar mai are si niste apucaturi de mahala.

Posturile de lucru nu sint obligatia statului. Spre deosebire de regimul socialist, intr-o societate democratica si bazata pe economia de piata, numai dreptul la munca este garantat, nu si locul de munca. Locul de munca trebuie sa-l obtii, cum spuneam, de obicei prin concurs sau macar prin competitie cu altii. Daca nu ai pregatire continua si ramii la ceea ce-ti amintesti din scoala, liceu sau facultate, ai toate sansele ca, pe masura ce trece timpul, sa pierzi din ce in ce mai multe examene.

Citim in ziare ca a fost organizat concursul pentru directorul general la RADET, compania care furnizeaza caldura (rar) si apa calda (scumpa) bucurestenilor. Pentru prima data in istorie se tine un concurs cinstit, dupa lege. Au fost sapte candidati. Nici unul nu a obtinut nota de trecere. Concursul se mai organizeaza o data. Unul dintre candidati ii spune unui reporter: „Am picat la limba engleza. Dar ce-mi trebuie mie limba engleza ca sa repar tevile?“ Dinsului nu-i trebuie limba engleza. Dar RADET-ului da. Urmatorul stie engleza, dar nu stie contabilitate. Al treilea stie contabilitate si engleza, dar nu stie sa conduca oameni. Asa ca RADET-ul are doua solutii: fie mai organizeaza o data concursul, fie angajeaza patru directori dintr-o data.

In multe institutii publice din Romania s-a adoptat a doua solutie.