Cirtitorul de serviciu

Comisia speciala de la presedintie, creata in virtutea Legii nr. 115 din 28 iunie 1999 privind responsabilitatea ministeriala, a dispus trimiterea in urmarire penala a trei fosti ministri ai transporturilor: Traian Basescu, Aurel Novac si Paul Teodoru. Actiunea urmeaza solicitarii Parchetului National Anticoruptie, de a se verifica daca respectivii au comis infractiuni pe perioada mandatului in ceea ce s-a numit afacerea de distrugere a flotei romanesti. Pina aici, nimic deosebit. Nimic deosebit din perspectiva unei tari europene, cu institutii solide si, mai ales, cu politicieni seriosi. Sub raport juridic, urmarirea penala e faza in care Parchetul conchide daca s-au intrunit conditiile urmaririi penale. Sint numeroase cazuri in care procurorii aplica pe dosar faimoasa rezolutie NUP. Cei trei fosti vor merge la Parchet, vor fi audiati, vor depune probe. Parchetul, la rindul sau, va face investigatii.

Romania lui 2003 nu e insa o tara normala. E o tara balcanica, abia iesita din comunism, dominata de cea mai grea plaga a teritoriilor pe care Dumnezeu le-a condamnat sa fie mai aproape de Orient decit de Occident: politicianismul agresiv.

In consecinta, in timp ce doi dintre cei incriminati si-au vazut de treburi, al treilea s-a avintat vitejeste intr-un taraboi national. Traian Basescu, pentru ca despre Domnia sa e vorba, a fost ministru al transporturilor. Si sub mandatul sau a continuat si s-a desavirsit marele jaf numit vinzarea flotei romane. In prezent, peste o suta de persoane implicate in aceasta operatiune in cel mai pur stil mafiot sint trimise in judecata, unele deja arestate. Nici un om normal nu poate concepe ca intr-o asemenea prapadire a unei bogatii, ministrii transporturilor sint total lipsiti de responsabilitate. Fie si pentru ca n-a luat masuri pentru a stopa vinzarea navelor care mai ramasesera, Traian Basescu ar trebui luat la intrebari. Iar Domnia sa, la rindu-i, tinind cont de numeroasele discursuri in chestiunea investigarii felului in care a fost jefuita tara timp de 13 ani, ar fi trebuit sa declare ca se supune justitiei romane. Justitia unei tari pe care liderul PD spera s-o conduca la un moment dat. In locul acestei atitudini firesti, Traian Basescu a atacat in dreapta si-n stinga, a adus acuzatii partidului de guvernamint, s-a infatisat drept victima a unei conspiratii neguroase.

A avut succes Traian Basescu practicind aceasta veche tactica de aparare? Fireste ca da. Presa l-a bocit pe pagini intregi. Colegii din opozitie i-au sarit in ajutor. Explicatia bizareriei trimite la vremurile de neasezare democratica din Romania. Dar si la harababura care a definit actiunea institutiilor abilitate. Presedintele Comisiei, Serban Nicolae, declara ca nu s-a luat nici o decizie in timp ce Ion Iliescu anunta presa c-a trimis documentele la Ministerul Justitiei, iar presedintia emisese deja, cu o zi inainte, Comunicatul corespunzator. Dind curs stilului sau obisnuit, Ion Iliescu s-a apucat sa-si dea cu parerea ca ancheta ar trebui facuta de Parchetul General si nu de PNA. Toate aceste brambureli dimbovitene i-au servit de minune lui Traian Basescu. Domnia sa a mai cistigat ceva voturi. In schimb, lupta impotriva coruptiei a pierdut mult.