Sărut, râs, vis… Există numeroase fenomene din viaţa noastră de zi cu zi pe care oamenii de ştiinţă nu au reuşit să le explice foarte clar.
Anumite comportamente cotidiene pot părea destul de intrigante şi, chiar dacă avem răspunsuri pentru ele, acestea nu sunt încă destul de satisfăcătoare. Site-ul Maxiscience.com a încercat să treacă în revistă câteva dintre aspectele derutante ale fiinţei umane.
1. Roşeaţa din obraji
Charles Darwin a încercat să înţeleagă utilitatea roşeţei în obraji la fiinţele umane. Atunci când minţim, ne roşim la faţă, iar acest fenomen îi avertizează pe ceilalţi asupra lipsei noastre de sinceritate. Unii cercetători au susţinut ideea că roşeaţa, care reflectă slăbiciunea noastră, ar putea permite dezamorsarea unei posibile confruntări sau ar putea asigura o mai bună cooperare la nivel social. Persoanele care fac o greşeală şi apoi roşesc sunt tratate cu mai multă îngăduinţă decât cele care nu o fac.
2. Râsul
În prezent se ştie că râsul eliberează endorfine, acei hormoni care ne dau o senzaţie plăcută. Râsul ne eliberează de stres, stimulează vindecarea, antrenează anumite părţi ale corpului şi ajută la legarea relaţiilor interumane. Potrivit cercetătorilor, râsul cu poftă era o abilitate unică a oamenilor primitivi, ceea ce le-a permis să formeze grupuri tribale mai mari, spre deosebire de primatele care trăiau pe lângă ei. Râsul îşi păstrează totuşi o doză de mister. Oamenii de ştiinţă nu au înţeles ce se întâmplă de fapt atunci când râsul intervine în situaţii nepotrivite.
3. Sărutul
Sărutul nu are, cu siguranţă, nici o explicaţie genetică, de vreme ce această practică este regăsită la toate speciile. Unii cercetători consideră că sărutul a evoluat din adulmecat. În unele culturi, sărutul nu există, însă frecarea nasului este un obicei comun. O altă teorie sugerează că sărutul îşi are originile în relaţia mamă-copil. Teoria lui Freud susţine că sărutul este o tentativă de reîntoarcere la securitatea din timpul alăptării. Este, probabil, vorba aici despre o nevoie primară, de o dorinţă de a simţi mirosul celuilalt.
4. Visele
Sigmund Freud este cea mai cunoscută personalitate ştiinţifică pentru teoriile sale legate de vise. Pentru el, visele exprimă dorinţe inconştiente. La rândul lor, numeroşi cercetători contemporani cred că visarea acţionează mai degrabă ca un proces care ne permite să ne gestionăm mai bine emoţiile. Deşi ne petrecem o mare parte visând, până acum nimeni nu a reuşit să dea o explicaţie completă şi sigură a acestui fenomen, întâlnit la toate fiinţele umane în timpul somnului.
5. Superstiţiile
Din punct de vedere evoluţionist, aceste obiceiuri comportamentale nu au nici un sens. Oare primele fiinţe umane şi-au folosit imaginaţia pentru a se feri de eventualele pericole? De fapt, superstiţiile au fost întotdeauna alimentate de temerile ancestrale ale speciei umane. Un lucru este sigur: religiile s-au născut pe acest teren fertil, iar ştiinţa şi tehnologia aduc în prezent răspunsuri care contrastează cu superstiţiile noastre.
6. Scobitul în nas
Ne putem întreba, pe bună dreptate, de ce atâţia copii şi chiar un sfert dintre adolescenţi îşi mănâncă din când în când mucusul nazal. Mai cunoscute sub numele de „biluţe de muci“ atunci când sunt uscate, aceste reziduuri nu au de fapt nici o valoare nutritivă. Unii experţi consideră însă că această practică ar putea dura veşnic, pentru că ea ajută la îmbunătăţirea sistemului imunitar.
7. Adolescenţa
Adolescenţa este sinonimă cu schimbările de comportament, uneori imprevizibile la specia umană. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că această perioadă stranie din viaţa noastră se explică în mod natural datorită mărimii consecvente a creierului nostru. Acesta trebuie să se reorganizeze înainte de a ajunge la vârsta adultă, provocând adolescentului nevoia de a experimenta numeroase practici noi.
8. Arta
Din punct de vedere pur ştiinţific, arta, fie că este vorba de pictură, dans sau muzică, este inutilă. Atunci de ce practicăm aceste activităţi? Numeroşi cercetători evoluţionişti cred că, la om, arta este echivalentă cu coada la un păun mascul. Folosită atât de bărbaţi, cât şi de femei, arta ne permite să arătăm persoanelor de sex opus capacitatea noastră creativă şi astfel, în mod indirect, calitatea genelor noastre. Mai mult, arta poate reprezenta o unealtă practică de a împărţi cu ceilalţi cunoştinţele şi experienţele noastre.
