O cercetătoare americană a dedicat o carte „blestemului“ care le determină pe multe adolescente să renunţe la propria personalitate doar pentru a fi apreciate de toată lumea, informează cotidianul italian La Reppublica.
Privirea în pământ, un surâs timid, ochii nemachiaţi, încadraţi de un păr castaniu, şi pulovăraş roz: cam acesta este portretul robot al adolescentei cuminţi, care a fost aleasă drept obiect de studiu în volumul „Blestemul fetei cuminţi“, scris de specialista americană Rachel Simmons. În esenţă, este vorba de o adolescentă ca multe altele, educate să nu fie obraznice, să nu fie egoiste şi să nu ridice vocea, şi chiar să nu îţi spună părerea, dacă în acest fel ar putea supăra pe cineva. În urmă cu zece ani, autoarea volumului a fondat, în Berkeley, Girls Leadership Institute, instituţie pe care încă o conduce. Simmons afirmă că a fi o „fată cuminte“ nu este întotdeauna un lucru bun şi cu atât mai puţin sinonim al personalităţii. De multe ori, adolescentele aflate în căutarea perfecţiunii, la şcoală, în sport, în familie, în relaţii sociale, sunt rodul unui sistem educativ care nu ţine cont de personalitatea lor, care le exploatează la maximum, fără a le oferi alternative. În căutarea simpatiei generale, le face pe tinere nu doar incapabile să accepte refuzuri şi nereuşite, ci şi oarbe în faţa a ceea ce ele sunt cu adevărat sau ar vrea să devină. Şi, în timp ce toate energiile mentale şi fizice sunt investite în a deveni din ce în ce mai „bune“, capacitatea de autoanaliză şi autoafirmare se atrofiază, determinând creierul să identifice modelele sugerate de adulţi ca fiind unicele demne de admirat.
Vinovaţii
Responsabili de această traumă psihologică, crede Simmons, sunt părinţii, profesorii, dar şi prietenii şi mass-media, care de ani buni propun modele feminine stereotip, create pentru a plăcea tuturor, cu orice preţ. Institutul fondat de scriitoare a apărut din dorinţa de a le ajuta pe adolescente să se confrunte cu ele însele, iar cartea este rodul a mulţi ani de studii asupra unor tinere cu vârste cuprinse între 8 şi 18 ani. Simmons a adunat date şi a realizat diferite teste psihologice, însă, în primul rând, a vorbit mult cu fetele, încercând să înţeleagă motivele profunde ale unor fenomene rapid etichetate drept „tulburări hormonale“, de la lacrimile care apar mult prea repede şi până la atacurile de isterie din cauza unei dispute cu o prietenă. Cartea adună la un loc rezultatele mai multor studii ştiinţifice, dar partea cea mai interesantă o constituie interviurile acordate de adolescente. Acestea ne permit să privim cu alţi ochi acea lumea de fantasme, prietenii ciudate, furie etc. Şi descoperim că, oricâte studii ştiinţifice au fost dedicate adolescentelor, s-au scris puţine lucruri despre „fetele cuminţi“, toată lumea crezând că adevărata problemă o reprezintă „fetele rele“.
Adolescente mature
„De multe ori, tinerele sunt obligate să se comporte ca nişte oameni maturi, fiind astfel împiedicate să îşi dea seama ce vor de la viaţă şi de la ele însele. Unicul obiectiv devine acela de a semăna cât mai mult posibil cu ceea ce le-a fost cerut“, a explicat, la rândul său, specialistul italian Claudio Mencacci. În opinia acestuia, impunerea a priori a unor modele de urmat este foarte periculoasă. „Adolescentele doar «cuminţi» sau doar «rele» nu sunt capabile să înfrunte viaţa. Pentru a face asta este nevoie de echilibrul mai multor factori, inclusiv de defecte şi erori“, a precizat Mencacci. Cu toate acestea, în ultima perioadă asistăm la o inversare a acestor tendinţe. „Până acum câţiva ani, erau la modă fetele cuminţi, iar acum au revenit cele rele. Ultimele statistici au demonstrat că tot mai multe tinere cu vârste cuprinse între 11-18 ani au probleme cu alcoolul sau drogurile. Modelele impuse generează, după o perioadă lungă, efectul opus“, a spus specialistul. În opinia profesorului italian, o mare parte din responsabilitate în acest sens revine psihologiei, care dintotdeauna a schematizat problemele adolescentelor, reducând totul la vina părinţilor şi neoferind „portiţe“ de ieşire sau soluţii de viitor, ci doar alimentând conflictul dintre generaţii.
Greşeli de ambele părţi
Părinţii fac deseori greşeala de a nu-şi trata fiicele ca pe nişte fiinţe umane, ci ca pe nişte bijuterii care le aparţin, pe care vor să le modeleze în funcţie de propriile aşteptări sau de visele nerealizate din tinereţe. „Este un mecanism frecvent. Un comportament posesiv are consecinţe nefaste şi îi încarcă pe tineri cu responsabilităţi greu de controlat. Este suficient să ne gândim la cei care se sinucid sau îşi ucid părinţii pentru că nu au curajul să mărturisească că nu şi-au terminat studiile. Pentru fete, fenomenul este şi mai evident pentru că, din punct de vedere istoric, femeilor li s-a cerut întotdeauna să fie supuse şi responsabile“, a explicat, la rândul său, sociologul italian Luisa Ribolzi. Paradoxul este că, de multe ori, modelele considerate „potrivite“ sunt cele care se află în mare contradicţie cu evoluţia societăţii. În opinia lui Simmons, comportamentul supus şi timid al multor adolescente, care deseori le determină să nu facă un pas înainte de teamă că vor greşi, nu este tocmai potrivit, mai ales într-o societate care premiază oamenii curajoşi şi care îşi exprimă părerea. „În unele ţări asiatice, există un număr mare de cazuri de tinere diagnosticate cu tumori de piele, pentru că încearcă să îşi deschidă culoarea ca să semene cu fetele occidentale. Cu toate acestea, procentul de femei cu pielea albă, în acele ţări, este foarte mic. Cele mai multe dintre stereotipurile luate ca model de perfecţiune nu există în realitate, ba chiar dimpotrivă“, a mai explicat specialista americană.
