Omul „sufocă“ Pământul

Resursele Terrei se epuizează cu fiecare zi ce trece, iar omul este principalul responsabil pentru acest fenomen. Aceasta este concluzia la care au ajuns specialiştii Organizaţiei Naţiunilor Unite după efectuarea unei investigaţii de proporţii în privinţa stării mediului înconjurător. 1.400 de oameni de ştiinţă au analizat timp de cinci ani fauna, flora şi clima Pământului şi au concluzionat că situaţia este foarte gravă. În raportul de 550 de pagini, cercetătorii au tras în primul rând un semnal de alarmă asupra faptului că animalele de pe Terra sunt în pericol, având în vedere faptul că 30 la sută dintre amfibieni, 23 la sută dintre mamifere şi 12 la sută dintre păsări sunt în prezent pe cale de dispariţie.
Populaţia de peşti din oceane şi mări a scăzut cu 50 la sută. Mai mult decât atât, cercetătorii au atras atenţia că există riscul ca sursele de apă dulce să dispară de pe suprafaţa Terrei, ţinând cont de faptul că în fiecare an un râu din şase seacă. În plus, Planeta Albastră îşi pierde şi o parte importantă din suprafaţa verde: 73.000 de kilometri pătraţi de pădure dispar în fiecare an. Raportul ONU a mai arătat şi că solurile sunt supraexploatate, căci terenurile cultivate produc cu 40 la sută mai mult faţă de nivelul înregistrat în anii ’80, dar şi că procesul de epuizare a surselor este accelerat de creşterea demografică. Potrivit datelor ONU, în ultimii 20 de ani, populaţia Terrei a crescut cu 34 la sută.
Subsolurile supraexploatate şi pânzele freatice din ce în ce mai sărace reprezintă factori care nu vor lăsa nici o şansă de supravieţuire umanităţii. Foametea, subnutriţia şi degradarea resurselor de apă fac deja victime: zece milioane de copii mor înainte de vârsta de zece ani, iar trei milioane de persoane cad victime apelor contaminate cu bacterii periculoase. Exploatarea exagerată a bogăţiilor şi încălzirea climatică rezultată din activităţile economice practicate reprezintă şi ele factori de risc pentru Pământ.
De aceea, pentru a ameliora această situaţie, ONU face apel la ţările bogate să îşi reducă emisiile de CO2 cu până la 80 la sută, până în anul 2050. Dacă omul nu îşi va schimba comportamentul, există riscul ca o şesime din populaţia Terrei să aibă aceeaşi soartă ca a pădurilor şi a uscatului: va dispărea pur şi simplu.