Muzica sistemului nervos
Dacă am fi vreodată în situaţia de a răspunde la întrebarea „cum reuşesc fibrele nervoase să transmită informaţiile de la creier la organe şi ţesuturi şi viceversa?“, nimeni nu ar avea nici un fel de dubii. Nervii îşi îndeplinesc dificila lor misiune, transmiţând un impuls electric de la celulă la celulă. Cu toate acestea, se pare că lucrurile nu stau tocmai aşa. Cei care au pus la îndoială ceea ce noi ştiam cu privire la funcţionarea sistemului nostru nervos au fost Andrew Jackson, fizician la Niels Bohr Institute din Copenhaga, şi Thomas Heimbur, biofizician la acelaşi institut. În opinia cercetătorilor, această electricitate ar fi doar efectul colateral al comunicării nervoase. Informaţiile călătoresc de la un neuron la celălalt cu ajutorul unor impulsuri sonore, similare reverberaţiei produse de un sunet în interiorul unui tub. Această teorie este extraordinară şi a provocat scepticism printre neurofiziologi. Transmiterea de semnale electrice în celulele nervoase este verificată zilnic în laboratoarele din toată lumea, fiind explicată încă din anii 1960 de Alan Hodgkin şi Andrew Huxley, care pentru munca lor au primit premiul Nobel în 1963. În următorii ani, teoria a fost „rafinată“, astăzi cunoscându-se nu doar caracteristicile sale generale, ci şi caracteristicile căilor de aces în membrana celulară care, o dată deschise, permit intrarea ionilor încărcaţi, permiţând propagarea activă a semnalului. Aceste proteine au fost observate şi studiate cu microscopul electronic. Jackson şi Heimburg, în schimb, susţin că aceste modele nu sunt capabile să explice mecanismele pe baza cărora funcţionează anestezicele, care blochează propagarea durerii.
