Fuego, pe numele lui adevarat Paul Surugiu, este un artist indragit, desi stilul sau muzical este greu de definit, alternând intre folclor si latino. Cu numele Fuego a fost botezat de o fosta prietena care a scos din dictionarul spaniol-român vreo 50 de cuvinte, din care el a ales cu ochii inchisi unul – s-a nimerit sa fie „Fuego“.
Desi si-ar fi dorit sa urmeze Teologia, Paul Surugiu a absolvit Facultatea de Teatru din cadrul Universitatii Ecologice. Insa, in paralel cu facultatea, in particular Fuego a urmat cursuri de canto. Artistul care colaboreaza cu casa de discuri RBA a ales muzica in defavoarea teatrului, pe a carui scena va urca numai in momentul in care isi va incheia socotelile cu muzica.
– Ti-a fost greu sa parasesti orasul natal pentru o cariera in Bucuresti?
– Da, a fost greu si am renuntat la toti prietenii! Mi-au trebuit zece ani sa ma obisnuiesc cu agitatia din Bucuresti, dar nici acum nu sunt atasat 100%. Inca mai tânjesc la zona Transilvaniei, dupa orasul Turda, locul meu natal, si de fiecare data când ajung acolo nu-mi mai vine sa plec.
– Familia ti-a sustinut alegerea de a te muta?
– Familia si-a dorit ca baiatul lor sa devina artist. Si-au asumat riscul ca viata de artist ma va tine departe ei, insa sunt fericiti ca ma vad de doua ori pe an. Legatura dintre noi este foarte strânsa si nu ma impac cu gândul ca parintii nu vor sa renunte la apartamentul din Turda si sa se mute cu mine. Acolo locuiesc de o viata si le este foarte greu sa renunte la tot ce au.
– Ti-e greu sa-ti protejezi intimitatea. Te deranjeaza faptul ca esti recunoscut pe strada?
– Nu ma deranjeaza, uneori chiar imi face placere sa ofer autografe. Chiar am facut multe carti postale la o tipografie, tocmai pentru a le oferi celor care ma indragesc autografe cu poza mea. Daca am o perioada trista sau nu vreau sa fiu recunoscut, imi acopar capul cu o sapca sau cu un fular (in perioada iernii), dar acest lucru se intâmpla foarte rar, pentru ca eu sunt o fire foarte vesela.
– In ce masura te afecteaza lucrurile mai putin adevarate care se spun despre tine?
– Nu ma intereseaza, eu am muncit foarte mult ca sa ajung astazi pe acest loc si cred ca un artist care ajunge sa fie cunoscut de oameni nu poate sa indure doar lucrurile pozitive. Pentru minciuni exista justitie si cred ca asa se pot rezolva lucrurile cel mai usor.
– Viata de vedeta este mai grea decât iti imaginai?
– Viata de vedeta este o viata foarte grea, nu este atât de usoara pe cât se pare. Eu am muncit foarte mult pentru a ajunge sa fiu iubit de public. Sunt foarte multi tineri talentati care au chiar si voce si este foarte bine ca politica muzicala de astazi a pus amprenta pe interpretarea live. Asa ca trebuie sa-ti construiesti cariera in asa fel incât, atunci când nu mai ai nimic bun de daruit, sa te poti retrage in glorie si sa ramâi neschimbat in sufletul celor care te-au iubit.
– Daca ai putea sa dai timpul inapoi, sunt lucruri pe care le-ai face altfel?
– Mi-a placut atât de mult actoria, de aceea am si terminat studiile in cadrul facultatii de teatru, dar oricât de apropiate sunt aceste doua domenii, muzica si teatrul, eu nu am timp sa pentru amândoua. Imi doresc sa urc pe o scena de teatru si sa interpretez un anumit rol, insa poate numai atunci când voi renunta la muzica.
– Cum iti petreci timpul liber?
– Timp liber nu prea am, dar mi-l petrec alaturi de iubita si viitoarea mea sotie, Ana, cu care ar fi trebuit sa ma casatoresc anul acesta. Pentru ca si fratele Anei se va casatori in aceasta toamna, am preferat sa anulam nunta noastra pâna anul viitor. Parerea noastra este ca acel act de casatorie nu are nici un fel de valoare. Relatia noastra se bazeaza pe comunicare si iubire. Ne iubim si ne vom iubi asa pâna la sfârsitul vietii.
– Care sunt planurile tale de viitor in plan profesional?
– Am foarte multe planuri, anul acesta voi scoate trei materiale, dar le pastrez ca o surpriza, pentru ca vor fi foarte placute. Fuego ramâne pentru fanii lui, artistul care va imbina folclorul cu muzica de dragoste. Turneul „Mama si fiul“ care se desfasoara in 40 de orase aduna in salile de spectacol public de toate vârstele si, culmea, de la revolutie incoace, acest spectacol s-a jucat cu casele inchise.
