Dumitru Mitroi a avut, de-a lungul timpului, mai multe functii decât si-ar dori cineva: ofiter de armata, contabil, viceprimar, secretar si primar. Acum, in sfârsit, a iesit la pensie.
Este cunoscut de toata lumea din sat. Cu toate ca are 76 de ani nu pare a avea mai mult de 65. Viata sa a insemnat o serie de peregrinari prin colturile tarii. Acum este pensionar si a terminat cu umblatul, sta mai mult acasa, in fata televizorului. „In 1951 am plecat in armata. Pe atunci se faceau câte trei ani, dar eu am ajuns sa fac patru. Am fost la Mihail Kogalniceanu, in judetul Constanta. Acolo am facut o scoala regimentara si am fost selectionat pentru scoala de ofiteri. Dupa câteva luni am fost, intr-adevar, trimis la Scoala de ofiteri de la Ineu, judetul Arad, dar n-am stat prea mult acolo pentru ca scoala s-a desfiintat“, a povestit Dumitru Mitroi.
Din trei ani de armata a facut patru
Pâna la urma, barbatul a terminat scoala inceputa la Sfântul Gheorghe. „Am fost transferat la Sfântul Gheorghe. Aici am stat trei ani batuti pe muchie. Dupa ce am terminat scoala am ramas in armata“, a mai spus Mitroi. Din pacate, perioada petrecuta sub arme nu a durat prea mult. „Am fost pe la mai multe unitati din Banat. Prin 1958, când eram la Oradea instructor pentru studenti, am descoperit ca sunt bolnav. Dupa mai multe controale am aflat ca aveam probleme cu plamânii. Asa ca a trebuit sa fiu trecut in rezerva. Am plecat din armata cu gradul de locotenent“, a afirmat Mitroi.
„Am ajuns contabil-sef la mine acasa“
Incercând sa o ia cumva de la capat, Dumitru Mitroi a revenit in localitatea de bastina. „Am venit acasa, dar nu aveam ce face, asa ca am plecat la Craiova. Stateam pe undeva pe Lipscani, iar prin ’61 am descoperit o scoala tehnica de contabilitate la Câmpulung Muscel si m-am hotarât sa ma duc acolo“, a povestit barbatul. In 1965, dupa alti patru ani de invatat si de stat departe de casa, Dumitru Mitroi se intorcea acasa cu o diploma in contabilitate. „Am fost angajat contabil principal la UJECOOP Dolj, unde am lucrat vreo cinci ani. Apoi am avut noroc. Persoana care era contabila la Cooperativa de aici din sat a trebuit sa iasa la pensie, iar locul ei ramas liber a fost ocupat de mine. Am ajuns contabil-sef la mine acasa“, a mai spus barbatul.
Dupa ani buni petrecuti in Cooperativa, prin ’72-’73, Dumitru Mitroi a inceput seria slujbelor in primaria comunei. „Prima data am fost viceprimar, am ocupat functia pâna in 1978, apoi am trecut secretar, am stat sase luni, iar apoi am fost primar. In 1982 am plecat din primarie si m-am intors la contabilitatea mea“, a precizat Mitroi.
Nici la batrânete nu a fost ferit de peripetii
Peregrinarile prin tara si multele slujbe detinute i-au creat lui Dumitru Mitroi si neajunsuri – s-a casatorit târziu. „M-am insurat la 35 de ani, pentru ca am fost mereu plecat. Am trei copii, baiatul cel mare este politist la Craiova, fata cea mica este economista tot la Craiova, iar cea mijlocie este plecata la munca in strainatate“, a spus barbatul. Acum, nea Dumitru sta mai mult pe lânga casa. „La munca nu ma mai duc, ca sunt cam soimanit, stau numai pe aci, pe lânga casa. In 1994 am plecat pe bicicleta, da’ n-am mers ca de aici pâna la primarie, ca mi s-a pus un cârcel, am pus stângul jos si când sa trag si dreptul am cazut peste coarne si mi l-am rupt. Am fost la raze la Craiova, mi-au pus doua suruburi, am stat cu ele doi ani, iar apoi m-am intors la spital, de data asta la Bucuresti, iar dupa verificari mi-au taiat osul si mi l-au inlocuit cu o tija metalica“, a povestit Mitroi.
