Meteoritul care a trecut în luna februarie a acestui an pe deasupra oraşului rusesc Celiabinsk avea un diametru de 19 metri şi o greutate de 12.000 de tone, se arată într-un articol publicat pe site-ul descopera.ro. Estimarea a fost făcută de o echipă de oameni de ştiinţă care a reconstituit caracteristicile şi traiectoria acestuia, cu ajutorul numeroaselor înregistrări video difuzate pe internet. Potrivit astronomilor, citaţi de AFP, acest meteorit a avut o energie echivalentă cu aceea eliberată de 500.000 de tone de TNT la intrarea sa în atmosfera terestră. Şi, chiar dacă a rănit peste o mie de persoane în regiunea Ural, pagubele ar fi putut fi mult mai grave dacă meteoritul nu s-ar fi fragmentat în mai multe etape înainte de a ajunge pe sol.
Traiectorie, curbă luminoasă, dâră de praf, boom supersonic: analizând în cele mai mici detalii circa 20 de înregistrări video realizate de amatori, pe 15 februarie 2013, care au surprins în imagini ploaia de meteoriţi de deasupra Celiabinskului, cercetătorii au putut să determine parametrii asteroidului. S-a stabilit că la intrarea în atmosferă, la altitudinea de 95 de kilometri, corpul ceresc zbura cu 19 kilometri pe secundă. Sub presiunea aerului, meteoritul s-a deformat şi s-a comprimat atât de mult încât a început să se spargă, „iar cea mai importantă serie de fragmentări s-a produs la altitudinea de 30-40 de kilometri“, au subliniat autorii studiului, publicat în revista britanică Nature. Analiza înregistrărilor video a evidenţiat 11 fragmentări şi, ajungând la 29 de kilometri de sol, meteoritul iniţial „se fragmentase deja în 20 de roci mari cântărind circa zece tone fiecare“, au scris autorii studiului. Acest proces a continuat pe parcursul întregii coborâri, bucăţile de meteorit continuând să se dezintegreze pe măsură ce se îndreptau spre sol.
Unda de şoc a provocat pagube
Alt studiu internaţional, publicat de data aceasta în revista americană Science, a estimat că doar între patru şi şase tone din meteoritul iniţial au „supravieţuit“ în cele din urmă trecerii acestuia prin atmosferă.
„76% din meteorit s-a evaporat, iar cea mai mare parte din ceea ce a rămas s-a transformat, la rândul său, în praf“, au spus autorii studiului. Mai mult decât miile de mici fragmente care au atins solul, unda de şoc a dezintegrării meteoritului, apărută un minut mai târziu, a fost cea care a provocat pagube importante în oraş, rănind peste o mie de persoane.
Un fragment uriaş a supravieţuit totuşi şi a urmat o traiectorie separată, începând de la altitudinea de 25 de kilometri, şi a sfârşit prin a se prăbuşi în Lacul Cerbakul, îngheţat la acea vreme. Bucata care a căzut în lac a cântărit aproximativ 500 de kilograme în momentul impactului. Luna trecută, oamenii de ştiinţă ruşi au anunţat că au reuşit să aducă la suprafaţă un fragment uriaş din acel meteorit, care are o lungime de circa 1,5 metri şi o greutate de peste 570 kilograme.
Traiectoria Celiabinsk, o coincidenţă?
Potrivit analizelor astronomilor cehi şi canadieni care au participat la studiu, meteoritul de la Celiabinsk a avut o orbită „foarte asemănătoare“ cu aceea a asteroidului 1999 NC43, un „geocrucişător“ cu un diametru de doi kilometri, identificat pe 14 iulie 1999 şi considerat o ameninţare potenţială pentru Terra. „Există aproximativ o posibilitate din 10.000 ca proximitatea acestor orbite să reprezinte un simplu hazard“, au scris autorii studiului. Asemănarea celor două traiectorii este atât de frapantă, încât ea „spune“ că cei doi asteroizi au aparţinut în trecut aceluiaşi corp celest, au afirmat autorii.
Specialiştii estimează că aproape 100 de tone de materiale meteoritice se prăbuşesc pe Terra în fiecare zi, dar cea mai mare parte dintre ele sunt deja reduse la dimensiunea particulelor de praf atunci când ating solul, iar în 85% din cazuri meteoriţii îşi sfârşesc coborârea în oceanele care acoperă scoarţa terestră.
