Aurelia Enache, femeie ajunsa la 60 de ani, locuieste intr-o casa cu etaj din satul Rosia, situata la patru-cinci metri de cele doua benzi transportoare de carbune. „Am rabdat pina nu am mai putut. Praful de carbune intra peste tot. Am dat in judecata termocentrala pentru ca benzile transportoare trec la patru-cinci metri de casa mea. Nu pot sa scot rufele afara la uscat, nu pot sa maninc fructe din pomii mei ca toate sint pline de carbune. Piersicile le spal cu peria ca sa le pot minca. Zgomotul ne innebuneste, iar sotul meu este paralizat si are nevoie de mai multa liniste. Dupa ce m-am judecat pina la Curtea de Apel Craiova, am cistigat 80 de milioane de lei de la ei. Eu nu am nevoie de bani, vreau sa fiu stramutata pentru ca nu mai pot trai in casa mea. Dupa ce am cistigat procesul, au venit si au acoperit benzile doar cit tine curtea mea. Isi bat joc de noi si nu avem ce sa le facem. Stiu si domnul Mischie, si prefectul Grebla, si subprefectul Vilceanu, care are aici in Rosia casa, dar toti se fac ca nu vad si nu aud. Cine se poate pune cu domnul Pisc de la termocentrala? Ei intre ei nu-si fac rau niciodata. Noi nu contam! Cei de la mediu mi-au adus o galeata de plastic pe care au agatat-o in curte si pe care o schimba in fiecare luna. Cum de au dat ei autorizatie de functionare din moment ce si ei stiu ca ne omoara carbunele?“, spune Aurelia Enache.
Oamenii ca ea s-au nascut si traiesc in satul denumit, ca o ironie a sortii, Rosia, in conditiile in care el e din ce in ce mai negru.
„Vreau sa fiu stramutat“
Ion Biris este vecin cu depozitul de carbune situat in apropierea statiei de concasare. Si el isi cauta dreptatea in instanta, recunoscind ca se lupta cu morile de vint: „ Eu am dat in judecata EM Rovinari si EM Rosia, dar abia am fost la doua infatisari. Vreau sa fiu stramutat si sa-mi plateasca daune morale. Domne, cind bate vintul aici, parca sintem in iad. Daca te nimeresti prin zona si nu esti de-ai locului, nu gasesti cit ai fi de-al dracu’ nici satul, nici Rovinariul. Eu am scris peste tot. Nu ma ia nimeni in seama. Cei de la mediu au venit, mi-au lasat si mie o galeata in curte, pe care o schimba in fiecare luna. Cind sa le dea autorizatie de functionare au venit la mine la poarta si au zis ca ma stramuta. S-au tinut de cuvint? Daca eu as avea o firma si as face ce-mi fac ei mie si la tot satul asta, mie mi-ar da autorizatie? Pe mine m-ar amenda? Pai, eu zic ca m-ar fi bagat si in puscarie. De cine sa le fie frica, de un mos ca mine? Ei sint in legatura unii cu altii si ne duc cu vorba. Se gindesc ca poate mor dracu’ miine, poimiine si scapa de mine. Cei din sat au aceeasi problema, dar n-au bani sa se judece. Nu ma las pina nu ma muta intr-un loc mai bun. Ei au facut din satul asta talpa iadului“, spune Ion Biris, invirtind in miini citeva hirtii de la Mediu cu tot felul de analize pe care nici nu poate sa le citeasca.
Vinovatii tac milc si platesc daca instanta decide. Oricum, ii costa mult mai putin decit daca ar muta tot satul!
