A fost invăţătoare 34 de ani. „Tovarăşa invăţătoare“, „doamna invăţătoare“ sau, simplu, „doamna“. A şcolit generaţii după generaţii, in Maramureş – unde a prins primul post de invăţător, apoi in Dobreşti, la catedra in spatele căreia a şi imbătrinit. Acum, „Doamna“ are 95 de ani. Este cel mai virstnic locuitor al comunei. Nu işi mai aminteşte multe lucruri din trecut. Nu mai intrevede multe in viitor. Şi-a păstrat insă acea nobleţe şi blindeţe pe care i le-au intipărit in suflet sutele de prichindei cărora le-a fost călăuză.
Cind a primit prima repartizare abia implinise 20 de ani. Terminase Şcoala Normală de Fete şi a plecat pe urmele norocului, cuibărit taman in Maramureş, intr-o comună cu nume dulceag: Lăpuşna. Acolo a stat prima dată in faţa copiilor, descilcindu-le buchiile, jucindu-se impreună cu ei cu bastonaşe şi invăţindu-i să facă numărători pe jumătăţi mustinde de măr, culese din pomii din faţa şcolii şi tăiate pe catedră cu briceagul. Tot acolo s-a şi indrăgostit. De un invăţător, cum altfel?, detaşat şi el in Maramureş. Dragoste mare, aşa cum e intotdeauna prima vilvătaie. Au făcut nuntă şi „Doamna“ a devenit „doamna Ştefănescu“. L-a aşteptat aproape doi ani, cit el s-a plimbat la catedrele din Chişinău şi Işalniţa, timp in care se vedeau la sfirşit de săptămină şi in binecuvintatele vacanţe. S-au reintilnit apoi la Dobreşti, unde s-au stabilit definitiv.
Au făcut doi copii, cărora le-au fost tot ei dascăli, au apucat să-şi vadă şi nepoţii. Apoi, bărbatul i-a murit. Şi „Doamna“, ajunsă la pensie şi numărind toţi atiţia şcolărei păstoriţi cite fire de păr alb, a inceput să fie tot mai obosită şi să se plece tot mai mult in faţa timpului.
Doi copii, cinci nepoţi şi şase strănepoţi
Amintiri… Atit i-au mai rămas „Doamnei“ la cei 95 de ani, impliniţi in vara acestui an, in camera strimtă din care iese foarte rar, pentru că nu o mai ajută picioarele. Are patru ani de cind a căzut la pat, dar mintea i-a rămas limpede. Cu datele ii este mai greu, anii şi-au pierdut şirul şi logica şi parcă şi propria virstă i se pare prea „grea“, de dus şi de rostit, declarind-o, deloc din cochetărie, cu zece ani mai mică. Nu e singură. Băiatul ei, Dinel, locuieşte impreună cu ea din 1991. Mai vin şi nepoţii- cinci la număr, şi a apucat să-şi vadă şi cei şase strănepoţi. Cel mai mic este deja la şcoală, are şapte ani. „Doamna“ ar fi vrut să-i ţină pe genunchi şi să-i inveţe aşa cum a făcut cu copiii altora timp de 34 de ani. Ar fi vrut să le spună poveşti, dar nu işi mai aduce aminte nici una de la „a fost odată“ pină la „şi-am incălecat pe-o şa…“. Povestea „Doamnei“ nu mai are decit sfirşit.
